Dina şi Sihem

34 Dina^(A), fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit^(B) să vadă pe fetele ţării. ² Ea a fost zărită^(C) de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus^(D) mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o. ³ S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata şi a căutat s-o liniştească. ⁴ După aceea Sihem a zis^(E) tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!” ⁵ Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina şi, fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut^(F) până la întoarcerea lor. ⁶ Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească. ⁷ Dar, când s-au întors fiii lui Iacov de la păşune şi au auzit lucrul acesta, s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare^(G), pentru că Sihem săvârşise^(H) o mişelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: aşa ceva^(I) n-ar fi trebuit să se facă niciodată. ⁸ Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră. Vă rog, daţi-i-o de nevastă ⁹ şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre şi luaţi pentru voi pe ale noastre! ¹⁰ Locuiţi cu noi; ţara^(J) vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ^(K) şi cumpăraţi^(L) pământuri în ea.” ¹¹ Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere. ¹² Cereţi-mi o zestre^(M) cât de mare şi cât de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.” ¹³ Fiii lui Iacov au răspuns şi au vorbit cu vicleşug^(N) lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina. ¹⁴ Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur, căci^(O) ar fi o ocară pentru noi. ¹⁵ Nu ne vom învoi la aşa ceva decât dacă vă faceţi şi voi ca noi şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur. ¹⁶ Atunci vă vom da pe fetele noastre şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi şi vom face împreună un singur norod. ¹⁷ Dar, dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.” ¹⁸ Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor. ¹⁹ Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov şi era^(P) cel mai bine văzut în casa tatălui său. ²⁰ Hamor şi fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: ²¹ „Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână dar în ţară şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor şi le vom da de neveste pe fetele noastre. ²² Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sunt tăiaţi împrejur. ²³ Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.” ²⁴ Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii^(Q) au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii. ²⁵ A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon^(R) şi Levi, fraţii Dinei, şi-a luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii care se credea în linişte şi au ucis pe toţi bărbaţii. ²⁶ Au trecut, de asemenea, prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit afară. ²⁷ Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi şi au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. ²⁸ Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp; ²⁹ le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele şi tot ce se găsea în case. ³⁰ Atunci, Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă^(S) urât locuitorilor ţării, canaaniţilor şi fereziţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr^(T) de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.” ³¹ Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”