Faptele Apostolilor 21

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pavel îşi ia rămas-bun de la ucenicii din Tir

21 După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de-acolo la Patara. ² Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea şi am plecat. ³ Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. ⁴ Acolo, am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii^(A), prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. ⁵ Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum, şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat^(B) pe mal şi ne-am rugat. ⁶ Apoi, ne-am luat ziua bună unii de la alţii şi noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă^(C).

Pavel la Ptolemaida şi la Cezareea. Prorocia lui Agab

⁷ După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi. ⁸ A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul^(D), care^(E) era unul din cei şapte, şi am găzduit la el. ⁹ El avea patru fete fecioare care^(F) proroceau. ¹⁰ Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab^(G) s-a pogorât din Iudeea ¹¹ şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Aşa^(H) vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile neamurilor’.” ¹² Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. ¹³ Atunci, Pavel a răspuns: „Ce^(I) faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” ¹⁴ Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia^(J) Domnului!” ¹⁵ După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim. ¹⁶ Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

Pavel la Ierusalim în Templu

¹⁷ Când^(K) am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. ¹⁸ A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov^(L) şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo. ¹⁹ După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit^(M) cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin^(N) slujba lui. ²⁰ Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă^(O) pentru Lege. ²¹ Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. ²² Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. ²³ Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă. ²⁴ Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă^(P) capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea. ²⁵ Cu privire la neamurile care au crezut, noi^(Q) am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.” ²⁶ Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit şi a^(R) intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească^(S) sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

Prinderea lui Pavel

²⁷ Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii^(T) din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au^(U) pus mâinile pe el ²⁸ şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care^(V) propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia, ba încă a vârât şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest locaş sfânt.” ²⁹ În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim^(W) efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu. ³⁰ Toată cetatea s-a pus în mişcare^(X) şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată. ³¹ Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. ³² Acesta^(Y) a luat îndată ostaşi şi sutaşi şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel. ³³ Atunci, căpitanul s-a apropiat, a^(Z) pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut. ³⁴ Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime. Fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie. ³⁵ Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, ³⁶ căci mulţimea norodului se ţinea după el şi striga: „La moarte^(AA) cu el!”

Pavel cere voie să vorbească

³⁷ Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte? ³⁸ Nu cumva^(AB) eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” ³⁹ „Eu^(AC) sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” ⁴⁰ După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a^(AD) făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: