¹⁴ Când m-a răpit^(A) Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios şi mâna^(B) Domnului apăsa tare peste mine.

³ El a întins^(A) ceva ca o mână şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit^(B) între pământ şi cer şi m-a^(C) dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul^(D) idolului geloziei, care stârnea^(E) gelozia Domnului.

¹² Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul^(A) Domnului te va duce nu-ştiu-unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui.

¹⁶ Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate^(A) că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.”

³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul^(A) Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,