Chemarea lui Ezechiel

În al treizecilea an[a], în a cincea zi a lunii a patra[b], în timp ce mă aflam printre exilaţii de lângă râul Chebar, cerurile s-au deschis şi am văzut vedenii dumnezeieşti.

În a cincea zi a lunii – era al cincilea an de exil al regelui Iehoiachin – Cuvântul Domnului a venit la Ezechiel, fiul preotului Buzi,[c] în ţara caldeenilor[d], la râul Chebar, şi mâna Domnului a fost peste el acolo.

M-am uitat şi am văzut un vânt năprasnic venind dinspre nord şi aducând cu el un nor mare strălucind de jur împrejur şi fulgere luminând. În mijloc, în inima focului, era ceva ca metalul lustruit[e]. În mijlocul lui se afla ceva asemănător cu patru fiinţe, a căror înfăţişare era ca înfăţişarea unui om. Fiecare fiinţă avea câte patru feţe şi câte patru aripi. Picioarele lor erau drepte, iar talpa picioarelor lor era asemenea copitei unui viţel, strălucind ca bronzul lustruit. Sub aripile lor, pe fiecare din cele patru părţi, se afla câte o mână de om. Toate cele patru fiinţe aveau feţe şi aripi. Se atingeau una de alta cu aripile, astfel încât nu se răsuceau în mers, ci, când mergeau, fiecare se orienta drept înainte.

10 Feţele lor arătau astfel: înainte, fiecare fiinţă avea câte o faţă de om; în partea dreaptă, toate cele patru fiinţe aveau câte o faţă de leu; în partea stângă, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur. 11 Aşa arătau feţele lor. Aripile le erau întinse în sus; fiecare avea două aripi, cu care atingea aripile celor de lângă ea, şi alte două aripi cu care îşi acoperea trupul. 12 Fiecare dintre cele patru fiinţe mergea înainte: mergeau încotro le îndruma duhul să meargă, fără să se abată din mersul lor. 13 Aspectul fiinţelor, înfăţişarea lor exterioară, era asemenea unor cărbuni aprinşi, asemenea unor torţe care umblau încoace şi încolo printre fiinţe. Strălucirea lor era ca a focului, iar din foc ieşeau străfulgerări. 14 Fiinţele fugeau şi se întorceau cu o repeziciune ca a fulgerului.

15 În timp ce mă uitam la acele fiinţe, am observat că pe pământ, în apropierea fiecărei fiinţe, se afla câte o roată, în total patru, câte una pentru fiecare faţă. 16 Înfăţişarea roţilor şi lucrătura lor era ca strălucirea crisolitului; toate cele patru roţi aveau aceeaşi înfăţişare; aspectul şi lucrătura lor se asemăna cu o roată în mijlocul altei roţi. 17 Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcţii, fără să se rotească în mers. 18 Obezile lor erau înalte şi totodată înspăimântătoare, căci erau pline de ochi de jur împrejurul celor patru fiinţe. 19 Când mergeau fiinţele, mergeau şi roţile alături de ele, iar când se ridicau fiinţele de la pământ, se ridicau şi roţile. 20 De aceea fiinţele mergeau acolo unde le punea duhul să meargă, încotro le îndruma duhul să meargă, iar roţile se ridicau să li se alăture, deoarece duhul fiinţelor era în roţi. 21 Când fiinţele mergeau, când se opreau sau când se ridicau de la pământ, li se alăturau şi roţile, deoarece duhul fiinţelor era în roţi.

22 Deasupra capetelor celor patru fiinţe se afla ceva ca o întindere, având sclipirea minunată a cristalului, ce se aşternea în înălţime, deasupra capetelor lor. 23 Dedesubtul întinderii, aripile le stăteau întinse, una spre cealaltă, fiecare fiinţă având câte două aripi cu care se acoperea. 24 Am auzit bătaia aripilor lor când se mişcau, aceasta fiind ca vuietul unor ape mari, asemenea glasului Celui Atotputernic[f], asemenea unui vuiet de furtună, asemenea zgomotului unei oştiri. Când fiinţele se opreau, îşi lăsau aripile în jos. 25 Vuietul se auzea de deasupra întinderii care era peste capetele lor; când fiinţele se opreau, îşi lăsau aripile jos.[g] 26 Peste întinderea aflată deasupra capetelor lor se afla ceva asemănător cu un tron, având strălucirea pietrei de safir[h], iar deasupra a ceea ce părea a fi un tron se afla cineva care la înfăţişare era asemănător cu un om. 27 De la ceea ce părea a fi brâul său în sus am văzut ceva ca sclipirea metalului lustruit, ca un foc închis de jur împrejur, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în jos am văzut ceva ca înfăţişarea focului. De jur împrejurul lui era o lumină strălucitoare.

28 Asemenea curcubeului din nor în ziua ploioasă, aşa era înfăţişarea sclipirii ce radia de jur împrejur. Aşa arăta înfăţişarea ce părea a fi slava Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia Care vorbea.

Footnotes

  1. Ezechiel 1:1 Probabil vârsta profetului
  2. Ezechiel 1:1 31 iulie 593 î.Cr.; multe date oferite de Ezechiel pot fi stabilite cu acurateţe, datorită analelor babiloniene şi a datelor exacte ale eclipselor, înregistrate în arhivele antice
  3. Ezechiel 1:3 Sau: la preotul Ezechiel, fiul lui Buzi,
  4. Ezechiel 1:3 babilonienilor; peste tot în carte
  5. Ezechiel 1:4 Sau: ca strălucirea chihlimbarului
  6. Ezechiel 1:24 Ebr.: Şadai
  7. Ezechiel 1:25 Sau: Când fiinţele se opreau şi îşi lăsau aripile jos, de deasupra întinderii care era peste capetele lor se auzea un glas
  8. Ezechiel 1:26 Sau: lapislazuli

Chemarea lui Ezechiel

În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinşii de război de la(A) râul Chebar, s-au deschis(B) cerurile şi am avut vedenii(C) dumnezeieşti. În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei(D) împăratului Ioiachin –, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara haldeenilor, lângă râul Chebar, şi acolo a venit mâna(E) Domnului peste el. M-am uitat şi iată că au venit de la miazănoapte(F) un vânt(G) năpraznic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului. Tot în mijloc(H), se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare(I) avea o asemănare(J) omenească. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel şi scânteiau(K) ca nişte aramă lustruită. Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini(L) de om şi toate patru aveau feţe şi aripi. Aripile(M) lor erau prinse una de alta. Şi, când mergeau(N), nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte. 10 Cât despre chipul(O) feţelor lor era aşa: înainte, toate(P) aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau(Q) câte o faţă de leu; la stânga lor(R), toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o(S) faţă de vultur. 11 Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două(T) le acopereau trupurile. 12 Fiecare(U) mergea drept înainte, şi anume, încotro le mâna(V) duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se(W) întorceau în nicio parte. 13 În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau, şi ceva ca nişte făclii(X) umbla încoace şi încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare şi din el ieşeau fulgere. 14 Făpturile vii însă, când alergau(Y) şi se întorceau, erau ca fulgerul(Z). 15 Mă uitam la aceste făpturi vii şi iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată(AA) la fiecare din cele patru feţe ale lor. 16 Înfăţişarea(AB) acestor roţi şi materialul din care erau făcute păreau de hrisolit(AC) şi toate patru aveau aceeaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi. 17 Când mergeau(AD), alergau pe toate cele patru laturi ale lor şi nu se întorceau deloc în mersul lor. 18 Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimântătoare şi, pe obezile lor, cele patru roţi erau pline cu ochi(AE) de jur împrejur. 19 Când mergeau(AF) făpturile vii, mergeau şi roţile pe lângă ele şi, când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau şi roţile. 20 Unde(AG) le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci(AH) duhul făpturilor vii era în roţi. 21 Când(AI) mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi. 22 Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere(AJ) a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor şi se întindea în aer sus, peste capetele lor. 23 Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile. 24 Când(AK) umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca(AL) vâjâitul unor ape mari şi ca glasul(AM) Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri, iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. 25 Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos. 26 Deasupra(AN) cerului care era peste capetele lor, era ceva ca(AO) o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el. 27 Am(AP) mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită, ca nişte foc, înăuntrul căruia era omul acesta şi care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus şi de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc şi, de jur împrejur, era înconjurat cu o lumină strălucitoare. 28 Ca înfăţişarea curcubeului(AQ), care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel(AR) era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am(AS) căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia care vorbea.