¹⁹ Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne^(A) tu însuţi, şi te vom asculta, dar să^(B) nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”

²¹ Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul^(A) în care era Dumnezeu. ²² Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din^(B) ceruri.

² Domnul^(A), Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb.

²² Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris^(A) pe două table de piatră şi mi le-a dat. ²³ Când aţi auzit^(B) glasul acela din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri s-au apropiat toţi de mine

²⁷ Apropie-te^(A) mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.’