Evrei 9
Nouă Traducere În Limba Română
Închinarea în Tabernacul
9 Primul legământ a avut reguli pentru închinare şi pentru un Loc Sfânt pe pământ. 2 A fost construit primul cort, în care erau sfeşnicele, masa şi pâinea prezentării; acesta a fost numit „Locul Sfânt“. 3 Însă dincolo de a doua draperie era cortul numit „Locul Preasfânt“, 4 în care se aflau altarul de aur pentru tămâie şi Chivotul Legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aron care înmugurise şi Tablele Legământului. 5 Deasupra erau heruvimii Slavei[a], umbrind locul ispăşirii[b]. Nu putem vorbi acum în detaliu despre aceste lucruri.
6 După ce au fost făcute astfel de pregătiri, preoţii intrau periodic în primul cort pentru a-şi îndeplini sarcinile, 7 însă numai marele preot intra în al doilea, şi chiar şi el numai o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale poporului. 8 Duhul Sfânt a arătat prin aceasta că încă nu era deschisă calea către Locul Preasfânt atâta timp cât primul cort încă exista. 9 Aceasta este o ilustraţie a timpului prezent, arătând că atât darurile, cât şi jertfele care erau aduse nu puteau să ducă la desăvârşire conştiinţa celui care se închina. 10 Acestea sunt în legătură numai cu mâncarea, cu băutura şi cu diferite ceremonii de purificare; sunt reguli exterioare, care există până la vremea stabilirii noii ordini.
Sângele lui Cristos
11 Însă atunci când Cristos, ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit, a intrat în cortul mai mare şi perfect care nu este făcut de mâini – adică nu este parte a acestei creaţii – 12 nu cu sânge de capre şi de viţei, ci cu propriul Lui sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, obţinând astfel o răscumpărare veşnică. 13 Dacă sângele caprelor şi al boilor şi stropirea cu cenuşa unei juninci îi sfinţeşte pe cei pângăriţi (având în vedere curăţirea trupului), 14 cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veşnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăţi conştiinţa noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu!
15 De aceea, El este mijlocitorul unui nou legământ, pentru ca aceia care sunt chemaţi să poată primi moştenirea veşnică promisă, întrucât a avut loc o moarte care-i răscumpără din neascultările comise sub primul legământ. 16 Unde este un legământ, trebuie să se dovedească faptul că cel care l-a făcut a murit. 17 Căci un legământ intră în vigoare numai când cineva moare, pentru că un legământ nu este în vigoare atâta timp cât cel care l-a făcut este încă viu. 18 De aceea, nici chiar primul legământ n-a intrat în vigoare fără sânge, 19 pentru că, atunci când fiecare poruncă le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, el a luat sânge de viţei şi de capre, cu apă, lână cărămizie şi isop, şi a stropit sulul însuşi şi tot poporul, 20 spunând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu.“[c] 21 În acelaşi fel a stropit cortul şi obiectele folosite la închinare. 22 Potrivit Legii, aproape totul este curăţit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
23 Aşadar, a fost necesar să fie curăţite cu aceste jertfe copiile lucrurilor cereşti, dar lucrurile cereşti înseşi aveau nevoie de jertfe mai bune decât acestea. 24 Nu este ca şi cum Cristos ar fi intrat într-un loc sfânt făcut de om, o imagine a celui adevărat, ci El a intrat chiar în ceruri, ca să Se înfăţişeze acum pentru noi în prezenţa lui Dumnezeu. 25 Nu că El trebuia să Se jertfească din nou şi din nou, aşa cum marele preot intră în Locul Preasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui, 26 pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou şi din nou de la crearea lumii. Însă El S-a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârşitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui. 27 Aşa cum fiecare dintre oameni trebuie să moară o dată, iar după aceea urmează judecata, 28 la fel şi Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în legătură cu păcatul, ci pentru a-i mântui pe cei care-L aşteaptă cu nerăbdare.
Footnotes
- Evrei 9:5 Sau: slavei; în literatura rabinică din vremea aceea termenii ebraici kavod (slavă) şi şehina erau folosiţi pentru a-L desemna pe Dumnezeu, atunci când Acesta Îşi manifesta Prezenţa într-un loc anume
- Evrei 9:5 Sau: Capacul Ispăşirii (vezi Ex. 25:17-22)
- Evrei 9:20 Vezi Ex. 24:8
Evrei 9
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
9 Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş(A) pământesc de închinare. 2 În adevăr(B), s-a făcut un cort. În(C) partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul(D), masa(E) şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3 după(F) perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”[a]. 4 El avea un altar de aur pentru tămâie şi(G) chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas(H) de aur cu mană, toiagul lui Aaron(I), care înfrunzise, şi tablele(J) legământului. 5 Deasupra(K) erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii[b] cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6 Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii(L) care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. 7 Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată(M) pe an şi nu fără sânge, pe(N) care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt(O) arăta că(P) drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. 9 Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care(Q) nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. 10 Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date ca toate cele privitoare la mâncăruri(R), băuturi şi felurite(S) spălături, până(T) la o vreme de îndreptare. 11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot(U) al bunurilor(V) viitoare, a trecut prin(W) cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12 şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu(X) sânge de ţapi şi de viţei, ci(Y) cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat(Z) o răscumpărare veşnică(AA). 13 Căci, dacă sângele(AB) taurilor şi al ţapilor şi(AC) cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le aduc curăţirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele(AD) lui Hristos, care(AE), prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine(AF) Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va(AG) curăţi cugetul vostru de faptele(AH) moarte, ca să slujiţi(AI) Dumnezeului celui viu! 15 Şi tocmai(AJ) de aceea este El Mijlocitorul(AK) unui legământ nou, pentru ca(AL), prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei(AM) ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită. 16 În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. 17 Pentru că un testament(AN) nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. 18 De aceea(AO), şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge. 19 Şi, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat(AP) sânge de viţei şi de ţapi, cu(AQ) apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul 20 şi a zis: „Acesta(AR) este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi”. 21 De asemenea, a stropit cu sânge cortul(AS) şi toate vasele pentru slujbă. 22 Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi(AT) fără vărsare de sânge, nu este iertare. 23 Dar, deoarece chipurile(AU) lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci(AV) Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul(AW) adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se(AX) înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25 Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot(AY) care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, 26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârşitul(AZ) veacurilor, S-a arătat o singură dată(BA) ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. 27 Şi(BB), după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar(BC) după aceea vine judecata, 28 tot aşa, Hristos(BD), după ce S-a adus(BE) jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora(BF), Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor(BG) ce-L aşteaptă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
