Lucrul cel mai important din ceea ce am spus este că avem un astfel de Mare Preot, Care S-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri, slujitor în Locul Sfânt şi în adevăratul Cort, ridicat de Domnul, nu de oameni. Fiecare preot este desemnat să aducă atât daruri, cât şi jertfe. Astfel, a trebuit ca şi Acesta să aibă ceva să aducă. Aşadar, dacă era pe pământ, atunci nu mai era preot, întrucât există preoţi care aduc daruri potrivit cu Legea. Ei slujesc într-un sanctuar care este o copie şi o umbră a celui ceresc – aşa cum i-a fost arătat lui Moise atunci când urma să ridice cortul. Lui i-a spus: „Vezi să faci totul după modelul care ţi-a fost arătat pe munte!“[a] Însă acum El a obţinut o lucrare mult mai deosebită, în aceeaşi măsură în care şi legământul pe care El îl mijloceşte este mai bun, legământ care a fost dat ca o lege, bazat pe promisiuni mai bune.

Dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, atunci nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea. Dar El i-a acuzat, zicând:

„Iată, vin zile, zice Domnul,
    când voi încheia cu Casa lui Israel
şi cu Casa lui Iuda
    un nou legământ,
nu ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoşii lor,
    în ziua când i-am luat de mână
ca să-i scot din Egipt;
    pentru că n-au rămas în legământul Meu,
nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
10 Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,
    după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în mintea lor
    şi le voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
    iar ei vor fi poporul Meu.
11 Şi nici unul nu va mai învăţa pe semenul
    sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»,
pentru că toţi Mă vor cunoaşte,
    de la cel mai mic până la cel mai mare,
12 căci voi fi îndurător în ce priveşte fărădelegile lor
    şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.“[b]

13 Vorbind despre un nou legământ, l-a făcut pe primul învechit, iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit va dispărea în curând.

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care(A) S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt(B) şi al adevăratului cort(C), care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. Orice mare preot(D) este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era(E) de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra(F) lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”(G), i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. Dar, acum, Hristos a căpătat(H) o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. În(I) adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată(J), vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou, nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. 10 Dar iată(K) legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu(L) voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. 11 Şi nu(M) vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. 12 Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi(N) fărădelegile lor.” 13 Prin faptul că zice(O): „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.