Odihna promisă de Dumnezeu

De aceea, întrucât promisiunea intrării în odihna Lui rămâne încă deschisă, să avem grijă ca nici unul dintre voi să nu se pomenească venit prea târziu. Şi nouă ne-a fost vestită Evanghelia[a] ca şi lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de nici un folos, pentru că cei care l-au auzit nu l-au unit cu credinţa[b], însă cei care am crezut intrăm în acea odihnă, aşa cum a spus:

„De aceea am jurat în mânia Mea:
    «Nu vor intra în odihna Mea!»“[c]

Şi totuşi lucrările Sale au fost terminate încă de la crearea lumii – pentru că a spus undeva, despre ziua a şaptea, astfel: „Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui“[d] şi, din nou, în acelaşi loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“ Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, şi întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, El stabileşte din nou o zi: „astăzi“, spunând, prin David, după atât de mult timp, aşa cum a fost spus mai înainte:

„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
    nu vă împietriţi inimile!“[e]

Dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu nu le-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat, 10 pentru că oricine intră în odihna Lui se va odihni de lucrările lui, ca şi Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne grăbim[f] deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă printr-o neascultare ca a lor!

12 Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi poate judeca gândurile şi intenţiile inimii. 13 Nu este nimic care să poată fi ascuns de El, ci totul este gol şi descoperit ochilor Lui, ai Celui înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.

Isus, Marele nostru Preot

14 Aşadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem tare de mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de[g] slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască. 16 Aşadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har care să ne ajute la timpul potrivit.

Footnotes

  1. Evrei 4:2 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte
  2. Evrei 4:2 Unele mss conţin: pentru că ei nu au luat parte la credinţa celor ce au ascultat
  3. Evrei 4:3 Vezi Ps. 95:11; şi în v. 5
  4. Evrei 4:4 Vezi Gen. 2:2
  5. Evrei 4:7 Vezi Ps. 95:7, 8
  6. Evrei 4:11 Sau: Să ne străduim
  7. Evrei 4:15 Lit: simpatiza cu

(A) luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. Pe când noi(B), fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am(C) jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a(D) odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui”. Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!” Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia(E) cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi(F)”, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi(G) pildă de neascultare. 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu(H) şi lucrător, mai(I) tăietor decât orice sabie(J) cu două tăişuri: pătrunde(K) până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. 13 Nicio(L) făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit(M) înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot(N) însemnat, care(O) a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să(P) rămânem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem(Q) un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit(R) ca şi noi, dar(S) fără păcat. 16 (T) ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.