Adevăratele valori

„Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul mirositor
    şi mai mult preţuieşte ziua morţii decât ziua naşterii.
Mai bine să mergi într-o casă de jale
    decât într-o casă de petrecere,
căci acesta este sfârşitul oricărui om,
    iar cel rămas în viaţă ar trebui să priceapă aceasta.
Mai bună este tristeţea decât râsul,
    căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.
Inima înţelepţilor se află în casa de jale,
    dar inima proştilor se află în casa de petrecere.
Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului,
    decât să auzi cântecul proştilor.
Precum pârâie spinii sub oală,
    aşa este şi râsul prostului!
        Şi aceasta este o deşertăciune!

Asuprirea îl transformă pe înţelept într-un prost,
    iar mita corupe inima.

Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui
    şi mai bună este răbdarea decât mândria.
Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
    căci mânia locuieşte în sânul nesăbuiţilor!

10 Să nu zici: «De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?»,
    căci nu din înţelepciune întrebi aceasta!

11 Este bună înţelepciunea, aşa cum şi moştenirea este bună
    şi de folos celor ce văd soarele,
12 căci înţelepciunea este un adăpost[a],
    tot aşa cum şi argintul este un adăpost,
        dar câştigul cunoaşterii înţelepciunii este acela că dă viaţă celui ce o are.

13 Caută să înţelegi lucrarea lui Dumnezeu:
    cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14 Când vremurile sunt bune, fii fericit!
    Când vremurile sunt rele, cugetă:
Dumnezeu le-a făcut şi pe unele şi pe celelalte,
    astfel încât omul să nu poată afla nimic despre viitorul său.

15 Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieţii mele deşarte:

un om drept pierind în dreptatea lui,
    iar altul nedrept continuându-şi viaţa în nedreptatea lui.
16 Nu fi prea drept
    şi nu te arăta prea înţelept!
        De ce să te distrugi singur?
17 Însă nu fi nici foarte rău
    şi nu fi nici nesăbuit!
        De ce să mori înainte de vreme?
18 Este bine pe una dintre atenţionări să o apuci,
    iar pe cealaltă să n-o laşi din mână,
        căci cine se teme de Dumnezeu le va urma pe amândouă.

19 Înţelepciunea dă mai multă tărie înţeleptului,
    decât ar da zece conducători destoinici unei cetăţi.[b]

20 Nu există pe pământ nici un om drept
    care să facă numai binele şi niciodată să nu păcătuiască!

21 În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun,
    ca nu cumva să-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!
22 Tu ştii în inima ta că, de mai multe ori,
    chiar tu însuţi i-ai blestemat pe alţii.

23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune şi mi-am zis:

«Mă voi înţelepţi!»,
    dar înţelepciunea s-a îndepărtat de la mine.
24 Orice ar fi ea, este departe[c]
    şi învăluită în mister![d]
        Cine o va găsi?!
25 M-am hotărât să cunosc,
    să cercetez şi să caut înţelepciunea şi discernământul
şi să pricep stupiditatea răutăţii
    şi nebunia nesăbuinţei.

26 Am descoperit că mai amară decât moartea
    este femeia care întinde curse,
al cărei suflet este o capcană
    şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri.
Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea,
    dar cel păcătos este prins de ea.

27 Iată ce am descoperit, zice oratorul[e]:

am cercetat lucrurile unul după altul, căutând să le pricep rostul,
28     însă, din tot ce a căutat sufletul meu, nu am găsit decât aceasta:
din o mie de oameni am găsit un bărbat drept,
    dar nu am găsit nici măcar o femeie dreaptă.
29 Singurul lucru sigur pe care l-am descoperit este că
    Dumnezeu l-a făcut pe om drept,
        dar omul umblă cu multe şiretlicuri.“

Footnotes

  1. Eclesiastul 7:12 Lit.: o umbră
  2. Eclesiastul 7:19 Sau: Înţelepciunea îl face pe cel înţelept mai tare / decât zece conducători destoinici dintr-o cetate.
  3. Eclesiastul 7:24 Sau: Orice s-ar fi întâmplat, este dincolo de înţelegerea omului
  4. Eclesiastul 7:24 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur; Sau: Ceea ce a fost (trecutul) este departe / şi învăluit de mister!
  5. Eclesiastul 7:27 Vezi nota de la 1:1

Mai mult face un nume(A) bun decât untdelemnul mirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta. Mai(B) bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. Mai(C) bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte. Căci(D) râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este o deşertăciune. Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept şi(E) mita strică inima. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel(F) bun la suflet decât cel îngâmfat. Nu(G) te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor. 10 Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa. 11 Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire şi chiar mai mult pentru cei(H) ce văd soarele. 12 Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au. 13 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu! Cine(I) poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? 14 În(J) ziua fericirii, fii fericit şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una, şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el. 15 Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană(K) care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. 16 Nu(L) fi prea neprihănit şi(M) nu te arăta prea înţelept. Pentru(N) ce să te pierzi singur? 17 Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? 18 Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. 19 Înţelepciunea(O) face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. 20 Fiindcă pe pământ nu este niciun(P) om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. 21 Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! 22 Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. 23 Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am(Q) zis: „Mă voi înţelepţi.” Dar înţelepciunea a rămas departe de mine. 24 Cu mult mai departe(R) decât era mai înainte şi ce adâncă(S)! Cine o va putea găsi? 25 M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile(T) cu gând să înţeleg, să adâncesc şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei. 26 Şi(U) am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. 27 Iată ce am găsit, zice Eclesiastul(V), cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul; 28 iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit. Din o mie am găsit un(W) om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea. 29 Numai, iată ce am găsit: că(X) Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei(Y) umblă cu multe şiretenii.