Falsele valori

10 „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului,
    tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava.
Inima înţeleptului îl conduce la dreapta,
    dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.[a]
Prostul umblă fără minte pe cale
    şi se laudă tuturor cu prostia lui.
Dacă izbucneşte mânia stăpânitorului împotriva ta,
    nu-ţi pierde cumpătul,
        căci calmul te păzeşte de mari păcate.

Există un rău pe care l-am văzut sub soare,
    ca o greşeală care vine din partea stăpânitorului:
prostia este pusă în multe funcţii înalte,
    pe când cei înstăriţi ocupă funcţii modeste.
Am văzut sclavi călare
    şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.

Cel ce sapă groapa altuia, poate să cadă el în ea,
    iar pe cel ce dărâmă un zid, îl poate muşca un şarpe.
Cine sfărâmă pietre, poate fi lovit de ele,
    şi cine crapă lemne, se află în pericol din pricina lor.

10 Dacă fierul toporului este tocit
    şi lama lui neascuţită,
trebuie să-ţi înteţeşti eforturile la tăiat!
    De aceea la câştig se ajunge prin înţelepciune!

11 Când şarpele muşcă, fiindcă n-a fost vrăjit,
    stăpânul lui nu are nici un câştig.

12 Cuvintele gurii înţeleptului sunt o desfătare,
    dar buzele nebunului îl vor înghiţi.
13 Primele cuvinte ale gurii lui sunt prosteşti,
    iar ultimele sunt nebunie curată –
14         prostul spune o mulţime de vorbe.
Omul nu ştie ce se va întâmpla;
    cine îi poate spune ce va fi după el?

15 Osteneala prostului îl oboseşte;
    nici măcar nu cunoaşte drumul spre cetate.

16 Vai de tine ţară, al cărei rege este un copil[b]
    şi ai cărei prinţi chefuiesc dis-de-dimineaţă!
17 Ferice de tine, ţară al cărei rege este de viţă nobilă
    şi ai cărei prinţi dau ospeţe la vremea potrivită,
        ca să se întărească, şi nu să se îmbete!

18 Din pricina leneviei se lasă grinda,
    iar, când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.

19 Ospeţele se fac pentru a petrece,
    vinul este pentru înveselirea vieţii,
        dar argintul răspunde la toate.

20 Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,
    nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare,
căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba
    şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă spusele.“

Footnotes

  1. Eclesiastul 10:2 Sau: Inima înţeleptului îl conduce drept, / dar inima nesăbuitului îl rătăceşte
  2. Eclesiastul 10:16 Cu sensul de imatur, copilăros; sau: servitor, în contrast cu viţă nobilă din versetul următor, probabil cu referire la un rege care, pentru că nu este din spiţă regală, nu este bine educat şi pregătit pentru a fi rege

10 Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava. Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi(A) spune tuturor că este un nebun! Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi(B) părăsi locul, căci(C) sângele rece te păzeşte de mari păcate. Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cârmuieşte: nebunia(D) este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos. Am văzut robi călări(E) şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi. Cine(F) sapă groapa altuia cade el în ea şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe. Cine sfărâmă pietre este rănit de ele şi cine despică lemne este în primejdie. 10 Când se toceşte fierul şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune. 11 Când muşcă şarpele, fiindcă n-a(G) fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui. 12 Cuvintele(H) unui înţelept sunt plăcute, dar(I) buzele nebunului îi aduc pieirea. 13 Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea. 14 Nebunul(J) spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla. Şi cine-i va spune ce(K) va fi după el? 15 Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate. 16 Vai(L) de tine, ţară al cărei împărat este un copil şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă! 17 Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi(M) mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie! 18 Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda şi când se lenevesc mâinile, plouă în casă. 19 Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul(N) înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate. 20 Nu blestema pe împărat nici chiar în gând şi nu(O) blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.