Add parallel Print Page Options

Păzeşte-ţi piciorul(A) când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât(B) să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta. Nu te grăbi să deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ; de aceea să nu spui vorbe(C) multe. Căci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia(D) nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor. Dacă(E) ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte(F) juruinţa pe care ai făcut-o. Mai(G) bine să nu faci nicio juruinţă decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti. Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu(H) zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit”. Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale şi să nimicească lucrarea mâinilor tale? Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te(I) de Dumnezeu! Când vezi(J) în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jefuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta. Căci peste cel(K) mare veghează altul mai mare şi peste ei toţi, Cel Preaînalt. Dar un folos pentru ţară, în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară. 10 Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune! 11 Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă. Şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii? 12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. 13 Este(L) un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor. 14 Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini. 15 Cum(M) a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui. 16 Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise. Şi ce(N) folos are el că(O) s-a trudit în vânt? 17 Ba încă toată viaţa lui a(P) mai trebuit să mănânce cu necaz şi a avut multă durere, grijă şi supărare. 18 Iată ce am văzut: este(Q) bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci(R) aceasta este partea lui. 19 Dar dacă(S) a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.

Păzeşte-te de promisiuni pripite

„Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nesăbuiţilor, căci ei nu ştiu că săvârşesc un rău.

Nu te grăbi să-ţi deschizi gura
    şi inima ta să nu se pripească
        să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este în ceruri,
    iar tu eşti pe pământ;
        de aceea cuvintele tale să fie cumpănite.
Căci aşa cum visele se nasc din mulţimea grijilor,
    tot aşa prostia nesăbuitului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.[a]

Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlineşti, căci Lui nu-I plac nesăbuiţii. Aşadar, împlineşte-ţi jurământul! Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte şi să nu le împlineşti. Nu lăsa gura să-ţi ducă trupul în păcat, aşa încât să-i zici trimisului[b] lui Dumnezeu[c]: «A fost o greşeală!» De ce să se mânie Dumnezeu din pricina glasului tău şi să nimicească lucrarea mâinilor tale? Visele multe sunt deşarte, la fel cum şi cuvintele multe sunt nefolositoare.[d] Aşadar, teme-te de Dumnezeu!“

Deşertăciunea bogăţiei

„Când vezi că într-o provincie săracul este asuprit, iar dreptatea şi omul drept sunt persecutaţi, să nu te miri de lucrurile acestea, căci un dregător veghează peste un alt dregător, iar peste amândoi veghează alţii şi mai mari! Cu toţii au parte de resursele ţării, iar menirea unui rege este de a apăra ogoarele[e].

10 Cel ce iubeşte argintul nu se satură de el,
    iar cine iubeşte bogăţia nu are câştig.
        Aceasta este tot o deşertăciune!

11 Când se înmulţesc bunătăţile,
    se înmulţesc şi cei ce le mănâncă
şi ce câştig mai are proprietarul lor,
    decât doar că le vede cu ochii lui?

12 Dulce este somnul pentru cel ce a muncit,
    fie că a mâncat puţin, fie că a mâncat mult,
însă bogatului, îndestularea
    nu-i oferă liniştea pentru odihnă.

13 Există un rău tulburător pe care l-am văzut sub soare:

am văzut bogăţie strânsă pentru[f] proprietarul ei, dar înspre răul său,
14     bogăţie pierdută printr-un negoţ nereuşit;
astfel fiul care i s-a născut
    nu mai rămâne cu nimic.
15 Gol a ieşit din pântecele mamei sale
    şi tot astfel s-a şi întors, plecând precum a venit.
Nimic nu a luat din osteneala lui,
    din tot ce-i aparţinuse!

16 Şi următorul lucru este un mare rău:

întocmai cum vine omul, aşa şi pleacă,
    şi ce câştig are omul din aceasta?!
        S-a ostenit în zadar!
17 Toată viaţa lui a mâncat pe întuneric,
    cu multă tulburare, cu suferinţă şi cu mânie.

18 Iată ce am înţeles eu că este bine şi frumos: ca omul să mănânce, să bea şi să trăiască bine de pe urma întregii lui osteneli pe care a depus-o sub soare în timpul puţinelor zile ale vieţii sale, pe care Dumnezeu i le-a dat, căci aceasta este partea sa. 19 De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi averi şi căruia i-a dat dreptul să se înfrupte din ele, să-şi ia partea ce i se cuvine din ele şi să se bucure de osteneala lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. 20 Căci el nu se gândeşte prea mult la cât de trecătoare îi este viaţa, fiindcă Dumnezeu îi umple inima de bucurie.“

Footnotes

  1. Eclesiastul 5:3 Sau: discursul nesăbuitului se naşte din mulţimea cuvintelor
  2. Eclesiastul 5:6 Sau: îngerului
  3. Eclesiastul 5:6 Sau: trimisului Templului
  4. Eclesiastul 5:7 Sensul frazei în ebraică este nesigur; lit.: Căci în mulţimea visurilor este atât deşertăciune, cât şi mulţime de cuvinte
  5. Eclesiastul 5:9 Sensul în ebraică al părţii a doua a versetului este nesigur; sau: ţării; chiar şi regele are parte de resursele ogoarelor
  6. Eclesiastul 5:13 Sau: de către