² Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit^(A) Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce^(B), ca să-ţi^(C) cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui. ³ Astfel, te-a smerit, te-a lăsat^(D) să suferi de foame şi te-a hrănit^(E) cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte^(F) numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.