Apocalipsa 12  Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

12 În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. ² Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin^(A) ca să nască. ³ În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un^(B) mare balaur roşu, cu^(C) şapte capete, zece coarne şi^(D) şapte cununi împărăteşti pe capete. ⁴ Cu coada^(E) trăgea după el a treia parte din^(F) stelele cerului şi^(G) le arunca pe pământ.

Balaurul a stat înaintea^(H) femeii care stătea să nască, pentru ca^(I) să-i mănânce copilul, când îl va naşte. ⁵ Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El^(J) are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. ⁶ Şi femeia^(K) a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o^(L) mie două sute şaizeci de zile. ⁷ Şi în cer s-a făcut un război. Mihail^(M) şi îngerii lui s-au luptat cu^(N) balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, ⁸ dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. ⁹ Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi^(O), numit Diavolul şi Satana, acela care^(P) înşală întreaga lume, a fost^(Q) aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost^(R) aruncaţi şi îngerii lui. ¹⁰ Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum^(S) a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi^(T) pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. ¹¹ Ei^(U) l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu^(V) şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. ¹² De aceea bucuraţi-vă^(W), ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai^(X) de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă^(Y) ştie că are puţină vreme.” ¹³ Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe^(Z) femeia care născuse copilul de parte bărbătească. ¹⁴ Şi^(AA) cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca^(AB) să zboare cu ele în^(AC) pustie, în locul ei unde este hrănită o^(AD) vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. ¹⁵ Atunci, şarpele a^(AE) aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. ¹⁶ Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. ¹⁷ Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a^(AF) dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care^(AG) păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia^(AH) lui Isus Hristos.