Căderea Babilonului

18 După toate acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui. El a strigat cu glas puternic:

„A căzut, a căzut marele Babilon,
    a devenit o locuinţă a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
    un adăpost pentru orice pasăre necurată,
        un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,
pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile,
    regii pământului s-au desfrânat cu ea,
        iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii[a] ei!“

Am auzit un alt glas din cer spunând:

„Ieşi afară din ea, poporul Meu,
    ca să nu fii părtaş păcatelor ei
        şi să nu primeşti din urgiile ei,
pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,
    iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!
Daţi-i înapoi după cum a dat ea
    şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei;
în paharul în care a amestecat ea,
    amestecaţi-i o porţie dublă!
Daţi-i tot atâta suferinţă şi jale,
    pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală!
Pentru că zice în inima ei:
    «Şed ca o împărăteasă,
        nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»
De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi
    – moarte, jale şi foamete –
şi va fi arsă în foc,
    pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.

Împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi care au dus o viaţă senzuală, o vor plânge şi o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10 Ei vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, şi vor spune:

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    Babilonul, cetatea cea puternică!
        Într-un ceas a venit condamnarea ta!»

11 Negustorii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre preţioase, mărgăritare; in fin, purpură, mătase şi ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, tot felul de lucruri din lemn preţios; bronz, fier şi marmură; 13 scorţişoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin şi untdelemn de măsline, făină fină, grâu, animale de povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele[b] oamenilor.

14 Rodul după care tânjea sufletul tău
    s-a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare
    sunt pierdute pentru tine
        şi niciodată nu vor mai fi găsite.

15 Cei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se 16 şi spunând:

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    îmbrăcată în in fin,
        în purpură şi în ţesătură stacojie,
împodobită cu aur,
    pietre preţioase şi mărgăritare!
17 O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!»

Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe 18 şi, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?» 19 Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se:

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    din prosperitatea căreia
s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare!
    Într-un ceas a fost pustiită!»
20 «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule,
    şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
        pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“

21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând:

„Cu o asemenea violenţă
    va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
        şi niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor,
    al flautiştilor şi al trompetiştilor
        nu se va mai auzi niciodată în tine!
Nici un meseriaş, de nici o meserie,
    nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
    nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina lămpii
    nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui şi al miresei
    nu se vor mai auzi niciodată în tine –
întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
    întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile
24 şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor
    şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“

Footnotes

  1. Apocalipsa 18:3 Sau: luxului
  2. Apocalipsa 18:13 Lit.: trupuri şi suflete ale oamenilor

18 După(A) aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi(B) pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: „A(C) căzut, a căzut Babilonul cel mare! A(D) ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare(E) a oricărei păsări necurate şi urâte, pentru că toate neamurile au(F) băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii(G) pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi(H) din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că(I) păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu(J) Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiţi-i(K) cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i(L) îndoit în potirul în care a amestecat(M) ea! Pe cât(N) s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Şed ca împărăteasă(O), nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!’ Tocmai pentru aceea într-o(P) singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în(Q) foc, pentru că(R) Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Şi împăraţii(S) pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când(T) vor vedea fumul arderii ei, o(U) vor plânge şi o vor boci. 10 Ei vor sta departe de frică să nu cadă în chinul ei şi vor zice: ‘Vai!(V) vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o(W) clipă ţi-a venit judecata!’ 11 Negustorii(X) pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12 marfă(Y) de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; 13 nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele(Z) oamenilor. 14 Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi. 15 Cei ce fac negoţ(AA) cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16 şi vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care(AB) era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! 17 Atâtea bogăţii într-un(AC) ceas s-au prăpădit!’ Şi(AD) toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe 18 şi(AE), când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care(AF) cetate era ca cetatea cea mare?’ 19 Şi îşi aruncau(AG) ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: ‘Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă(AH) a fost prefăcută într-un pustiu!’ 20 Bucură-te de ea, cerule!(AI) Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că(AJ) Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.” 21 Atunci, un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu(AK) aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu(AL) va mai fi găsit! 22 Şi(AM) nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. 23 Lumina(AN) lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui(AO) şi al miresei, pentru că negustorii(AP) tăi erau mai-marii pământului, pentru că(AQ) toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta 24 şi pentru că(AR) acolo a fost găsit sângele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi(AS) pe pământ.”