Faptele Apostolilor 13:14-14:23

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁴ Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat^(A) în sinagogă şi au şezut jos. ¹⁵ După citirea^(B) Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt^(C) de îndemn pentru norod, vorbiţi”. ¹⁶ Pavel s-a sculat, a făcut^(D) semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care^(E) vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! ¹⁷ Dumnezeul acestui popor Israel a^(F) ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta^(G), în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi^(H) l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic. ¹⁸ Timp^(I) de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. ¹⁹ Şi, după ce a nimicit^(J) şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a^(K) dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. ²⁰ După aceste lucruri le-a^(L) dat judecători, până^(M) la prorocul Samuel. ²¹ Ei au cerut atunci^(N) un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin, ²² apoi l-a înlăturat^(O) şi le-a^(P) ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am^(Q) găsit pe David, fiul lui Iese, om^(R) după inima Mea, care va împlini toate voile Mele’. ²³ Din^(S) sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa^(T) Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor^(U), care este Isus. ²⁴ Înainte^(V) de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. ²⁵ Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine^(W) credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’ ²⁶ Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă^(X) v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. ²⁷ Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor n-au cunoscut^(Y) pe Isus şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit^(Z) cuvintele prorocilor, care^(AA) se citesc în fiecare Sabat. ²⁸ Măcar că^(AB) n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi^(AC) ei au cerut lui Pilat să-L omoare. ²⁹ Şi^(AD), după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos^(AE) de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. ³⁰ Dar^(AF) Dumnezeu L-a înviat din morţi. ³¹ El^(AG) S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din^(AH) Galileea la Ierusalim şi care^(AI), acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. ³² Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa^(AJ) făcută părinţilor noştri, ³³ Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu^(AK) eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’. ³⁴ Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi^(AL) împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David’. ³⁵ De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu^(AM) vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea’. ³⁶ Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit^(AN), a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea. ³⁷ Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. ³⁸ Să ştiţi dar, fraţilor, că în El^(AO) vi se vesteşte iertarea păcatelor, ³⁹ şi oricine crede este iertat prin El^(AP) de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. ⁴⁰ Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci^(AQ): ⁴¹ ‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva’.”

Prigonirea iudeilor

⁴² Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. ⁴³ Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i^(AR) îndemnau să stăruie în harul^(AS) lui Dumnezeu. ⁴⁴ În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. ⁴⁵ Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse^(AT) de Pavel şi-l batjocoreau. ⁴⁶ Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia^(AU) vestit mai întâi vouă, dar^(AV), fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem^(AW) spre neamuri. ⁴⁷ Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am^(AX) pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’.” ⁴⁸ Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi^(AY) toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut. ⁴⁹ Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. ⁵⁰ Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit^(AZ) o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor. ⁵¹ Pavel^(BA) şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia, ⁵² în timp ce ucenicii erau plini^(BB) de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Pavel în Iconia

14 În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. ² Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraţilor. ³ Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care^(BC) adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor. ⁴ Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii^(BD). ⁵ Neamurile şi iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i^(BE) batjocorească şi să-i ucidă cu pietre. ⁶ Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit^(BF) în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul de primprejur. ⁷ Şi au propovăduit Evanghelia acolo.

Vindecarea unui olog

⁸ În^(BG) Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată. ⁹ El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi, fiindcă a văzut^(BH) că are credinţă ca să fie tămăduit, ¹⁰ a zis cu glas tare: „Scoală-te^(BI) drept în picioare”. Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble. ¹¹ La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoniană: „Zeii^(BJ) s-au pogorât la noi în chip omenesc”. ¹² Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia cuvântul. ¹³ Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia^(BK) să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. ¹⁴ Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au^(BL) rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat: ¹⁵ „Oamenilor, de^(BM) ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem^(BN) oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri^(BO) deşarte^(BP) la Dumnezeul cel viu, care^(BQ) a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. ¹⁶ El^(BR), în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, ¹⁷ măcar că^(BS), drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis^(BT) ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.” ¹⁸ Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

Pavel în Derbe şi Antiohia

¹⁹ Atunci, au venit pe neaşteptate din^(BU) Antiohia şi Iconia nişte iudei, care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat^(BV) pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. ²⁰ Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. ²¹ După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi^(BW) au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, ²² Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna^(BX) să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie^(BY) să intrăm prin multe necazuri. ²³ Au^(BZ) rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.