¹¹ Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.

⁸ „M-am uitat în timpul nopţii şi iată că un bărbat era călare pe un cal roşu! El stătea între mirţii din vale, iar în urma lui erau cai roşii, bruni şi albi.

A opta viziune: cele patru care

6 Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut patru care ieşind dintre doi munţi; erau nişte munţi de bronz. ² La primul car erau nişte cai roşii, la al doilea car erau cai negri, ³ la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau nişte cai tărcaţi, toţi cai puternici^[a].

⁴ L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce înseamnă acestea, stăpânul meu?

⁵ Îngerul mi-a răspuns:

– Acestea sunt cele patru vânturi^[b] ale cerurilor, care ies de unde le era locul, de lângă Stăpânul întregului pământ.

⁶ Caii cei negri au pornit înspre ţinutul din nord, cei albi au pornit după ei^[c], iar cei tărcaţi au pornit înspre ţinutul din sud. ⁷ Când caii cei puternici au ieşit, erau dornici să meargă să străbată pământul. Îngerul le-a zis: «Duceţi-vă şi străbateţi pământul!» Şi ei l-au străbătut.