Războiul dintre Casa lui Saul şi Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult. Fiii lui David care i s-au născut la Hebron sunt următorii: Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam;

Chileab, al doilea, fiul lui Abigail, văduva lui Nabal, carmelitul;

Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheşurului;

Adonia, al patrulea, fiul Haghitei;

Şefatia, al cincilea, fiul lui Abital;

Itream, al şaselea, fiul soţiei lui David numite Egla.

Aceştia sunt fiii care i s-au născut lui David în Hebron.

Abner, de partea lui David

În timpul războiului dintre Casa lui Saul şi Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul. Saul avea o ţiitoare pe nume Riţpa, fiica lui Aia, iar Iş-Boşet i-a zis lui Abner:

– De ce ai intrat la[a] ţiitoarea tatălui meu?

Abner s-a mâniat foarte tare din cauza spuselor lui Iş-Boşet şi i-a zis:

– Oare cap de câine sunt eu? Sunt oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioşie faţă de Casa tatălui tău, Saul, a fraţilor şi a prietenilor lui şi nu te-am dat în mâna lui David, iar tu mă găseşti astăzi vinovat din cauza acestei femei! Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea faţă de Abner[b] dacă nu voi face pentru David ceea ce Domnul i-a promis prin jurământ, 10 şi anume că va lua domnia de la Casa lui Saul şi va ridica tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba[c].

11 Iş-Boşet n-a mai îndrăznit să-i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el. 12 Apoi, în numele lui însuşi, Abner a trimis mesageri la David ca să-i spună: „A cui este ţara?“, adăugând: „Încheie un legământ cu mine şi eu te voi ajuta să întorci întregul Israel la tine.“ 13 „Bine, a spus David, voi încheia legământ cu tine, însă cu o singură condiţie: să nu te înfăţişezi înaintea mea dacă nu mi-o aduci pe Mihal, fiica lui Saul, atunci când vii la mine!“ 14 David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soţia mea, pe Mihal, cu care m-am logodit pentru preţul de o sută de prepuţuri de-ale filistenilor!“ 15 Iş-Boşet a trimis după ea şi ea a fost luată de la soţul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiş. 16 Soţul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!“ Şi el s-a întors acasă. 17 Apoi Abner a vorbit cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel[d] şi le-a zis: „Odinioară l-aţi dorit ca rege pe David. 18 Acum faceţi-l rege, căci Domnul a spus despre el: «Prin mâna robului Meu, David, am să-l izbăvesc pe poporul Meu, Israel, de sub puterea filistenilor şi a tuturor duşmanilor săi.»“ 19 Abner le-a vorbit, de asemenea, şi beniamiţilor, după care s-a dus să-i spună lui David, la Hebron, tot ceea ce Israel şi întreaga seminţie a lui Beniamin doreşte să facă. 20 A sosit la David, la Hebron, însoţit de douăzeci de bărbaţi, iar David a dat un ospăţ în cinstea lor. 21 Abner i-a zis lui David: „Lasă-mă să plec şi să adun întreg Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine şi astfel să domneşti peste tot ceea ce sufletul tău doreşte.“

David i-a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.

Abner, asasinat de Ioab

22 Imediat după aceea a sosit Ioab împreună cu slujitorii lui David. Aceştia se întorceau de la un jaf şi aduceau o mare pradă cu ei. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse voie să plece, iar el a plecat în pace. 23 Când au sosit, Ioab şi oştirea care era cu el, i s-a spus lui Ioab că Abner, fiul lui Ner a fost la rege, iar acesta i-a dat voie să plece şi el a plecat în pace. 24 Ioab a venit la rege şi i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a fost la tine, iar tu i-ai dat voie să plece. De ce? 25 Îl cunoşti bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit ca să te înşele, ca să-ţi cunoască mişcările[e] şi ca să ştie tot ceea ce faci.“

26 După ce a ieşit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna[f] lui Sira. David însă nu ştia nimic. 27 Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat deoparte, la poartă, ca şi cum i-ar vorbi în taină. Acolo, ca să-l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l-a lovit în stomac şi a murit. 28 Când David a aflat ce s-a întâmplat, a zis: „Eu şi regatul meu suntem nevinovaţi înaintea Domnului, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner. 29 Fie ca vina acestei morţi să cadă asupra lui Ioab şi asupra familiei tatălui său! Fie ca în neamul său să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere pe trup[g], cineva lepros[h], cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă ucis de sabie şi cineva care să ducă lipsă de hrană.“ 30 (Ioab împreună cu fratele său Abişai l-au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)

31 David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci şi mergeţi bocind înaintea lui Abner.“ Regele David mergea în urma sicriului. 32 L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele a plâns în hohote la mormântul lui şi întreg poporul a făcut acelaşi lucru. 33 Regele a cântat această cântare de jale:

Să moară Abner cum moare un mişel?
34 N-aveai nici mâinile legate,
    nici picioarele puse în lanţuri.
Ai căzut ca unul răpus de mişei.

Şi tot poporul a plâns din nou după Abner. 35 Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce cât mai era încă ziuă însă el a făcut următorul jurământ: „Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea[i] dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui.“ 36 Lucrul acesta a fost cunoscut de întreg poporul şi a plăcut tuturor. De fapt, tot ceea ce a făcut regele a plăcut poporului. 37 Astfel, în acea zi, tot poporul şi tot Israelul au ştiut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner. 38 Apoi David le-a zis slujitorilor săi: „Nu vă daţi seama că un prinţ şi un mare om a căzut astăzi în Israel? 39 Şi astăzi, deşi sunt uns ca rege, sunt slab, iar aceşti bărbaţi, fiii Ţeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca Domnul să-i răsplătească celui rău după răutatea lui!“

Footnotes

  1. 2 Samuel 3:7 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
  2. 2 Samuel 3:9 Formulă tipică de jurământ (Lit.: Aşa să-i facă Dumnezeu lui Abner şi chiar mai mult)
  3. 2 Samuel 3:10 Sau: de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului iar Beer-Şeba pe cea sudică
  4. 2 Samuel 3:17 Lit.: bătrânii lui Israel, şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit. bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); peste tot în carte
  5. 2 Samuel 3:25 Lit.: ca să afle când ieşi (sau: pleci) şi când intri (sau: te întorci)
  6. 2 Samuel 3:26 Sau: rezervorul, în care se aduna apa în sezonul ploios
  7. 2 Samuel 3:29 O scurgere de sămânţă sau una datorată unor infecţii sau răni deschise
  8. 2 Samuel 3:29 Termenul ebraic poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra
  9. 2 Samuel 3:35 Formulă tipică de jurământ (Lit.: Aşa să-mi facă Dumnezeu şi chiar mai mult)

Puterea lui David creşte. Familia lui

Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind. Lui David(A) i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam(B) din Izreel; al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului(C); al patrulea, Adonia(D), fiul Haghitei; al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei, şi al şaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceştia i s-au născut lui David la Hebron.

Abner pentru David

În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul. Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa(E), fata lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: „Pentru ce ai intrat la ţiitoarea(F) tatălui meu?” Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet şi a răspuns: „Oare(G) cap de câine sunt eu şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mâinile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta? Dumnezeu să pedepsească(H) cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat(I) Domnul lui David, 10 când i-a spus că împărăţia va fi luată de la casa lui Saul şi că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, de la Dan(J) până la Beer-Şeba”. 11 Iş-Boşet n-a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentru că se temea de el. 12 Abner a trimis soli la David să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Fă legământ cu mine, şi mâna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul”. 13 El a răspuns: „Bine, voi face legământ cu tine, dar îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa(K) decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical(L), fata lui Saul, când vei veni la mine”. 14 Şi David a trimis soli lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m-am logodit pentru(M) o sută de prepuţuri de la filisteni”. 15 Iş-Boşet a trimis s-o ia de la bărbatul ei, Paltiel(N), fiul lui Laiş. 16 Şi bărbatul ei a mers după ea plângând până la Bahurim(O). Atunci, Abner i-a zis: „Pleacă şi întoarce-te!” Şi el s-a întors. 17 Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Odinioară voi doreaţi să aveţi împărat pe David; 18 puneţi-l acum, căci Domnul(P) a zis despre el: ‘Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mâna filistenilor şi din mâna tuturor vrăjmaşilor lui’.” 19 Abner a vorbit şi lui Beniamin şi s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel şi toată casa lui(Q) Beniamin. 20 A ajuns la David în Hebron, însoţit de douăzeci de oameni, şi David a dat un ospăţ în cinstea lui Abner şi a celor care erau cu el. 21 Abner a zis lui David: „Mă voi scula şi voi pleca să(R) strâng tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine şi să domneşti(S) în totul după dorinţa ta”. David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.

Abner este omorât de Ioab

22 Ioab şi oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David, în Hebron, căci David îi dăduse drumul şi plecase în pace. 23 Când a venit Ioab cu toată ceata lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul şi s-a dus în pace”. 24 Ioab s-a dus la împărat şi a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine. Pentru ce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece? 25 Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să-ţi pândească paşii(T) şi să ştie tot ce faci.” 26 Şi Ioab, după ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner nişte soli care l-au adus înapoi de la fântâna fără apă Sira: David nu ştia nimic. 27 Când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte(U) în mijlocul porţii ca să-i vorbească în taină şi l-a lovit acolo în pântece(V) şi l-a omorât, ca să răzbune moartea fratelui său Asael(W).

Plângerea lui David pentru Abner

28 David a aflat apoi şi a zis: „Nevinovat sunt eu şi împărăţia mea pe vecie înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner. 29 Sângele acesta să cadă(X) asupra lui Ioab şi asupra întregii case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva atins de o scurgere(Y) de sămânţă sau de lepră, sau care să se rezeme în cârjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pâine!” 30 Astfel, Ioab şi fratele său Abişai au omorât pe Abner pentru că omorâse pe fratele lor Asael(Z) în lupta de la Gabaon. 31 David a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă(AA) hainele, încingeţi-vă(AB) cu saci şi bociţi-vă înaintea lui Abner!” Şi împăratul David mergea în urma sicriului. 32 Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abner, şi tot poporul plângea.

33 Împăratul a făcut următoarea cântare de jale pentru Abner şi a zis:

„Să moară Abner cum moare(AC) un mişel?
34 N-aveai nici mâinile legate,
Nici picioarele puse în lanţuri
Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!”

Şi tot poporul a plâns şi mai mult după Abner.

35 Tot poporul s-a apropiat de David ca(AD) să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă, dar David a jurat zicând: „Să mă pedepsească(AE) Dumnezeu cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de(AF) apusul soarelui!” 36 Lucrul acesta a fost cunoscut şi plăcut la tot poporul; toţi au găsit că era bine ce făcuse împăratul. 37 Tot poporul şi tot Israelul au înţeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului. 38 Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu ştiţi că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel? 39 Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească, şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt(AG) prea puternici pentru mine. Domnul(AH) să răsplătească după răutatea celui ce a făcut răul!”