Năvălirea lui Sanherib, împăratul Asiriei

32 După^(A) aceste lucruri şi după aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda şi a împresurat cetăţile întărite cu gând să pună mâna pe ele. ² Ezechia, văzând că a venit Sanherib şi că are de gând să înceapă lupta împotriva Ierusalimului, ³ s-a sfătuit cu căpeteniile sale şi cu oamenii lui cei viteji ca să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate. Şi ei au fost de părerea lui. ⁴ S-au strâns o mulţime de oameni şi au astupat toate izvoarele şi pârâul care curge prin mijlocul ţinutului aceluia. „Pentru ce”, ziceau ei, „să găsească împăraţii Asiriei, la venirea lor, ape din belşug?” ⁵ Ezechia s-a^(B) îmbărbătat; a zidit^(C) din nou zidul care era stricat şi l-a ridicat până la turnuri. A mai zidit un alt zid în afară, a întărit Milo^(D), în cetatea lui David, şi a pregătit o mulţime de arme şi de scuturi. ⁶ A pus căpetenii de război peste popor şi le-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetăţii. Vorbindu-le inimii, a zis: ⁷ „Întăriţi-vă^(E) şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă^(F) temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratul Asiriei şi înaintea întregii mulţimi care este cu el, căci cu noi^(G) sunt mai mulţi decât cu el. ⁸ Cu el este un braţ de carne^(H), dar cu^(I) noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Trimişii lui Sanherib

⁹ După aceea^(J), Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim pe când era înaintea Lachisului cu toate puterile lui; i-a trimis la Ezechia, împăratul lui Iuda, şi la toţi cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună: ¹⁰ „Aşa^(K) vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei: ‘Pe ce se bizuie încrederea voastră, de staţi împresuraţi la Ierusalim? ¹¹ Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete, când zice: «Domnul^(L), Dumnezeul nostru, ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei!»? ¹² Oare nu^(M) Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele Domnului şi a dat porunca aceasta lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi numai unui altar şi să aduceţi tămâie numai pe el!»? ¹³ Nu ştiţi ce am făcut noi, eu şi părinţii mei, tuturor popoarelor celorlalte ţări? Dumnezeii neamurilor acestor ţări au putut^(N) ei să le izbăvească ţările din mâna mea? ¹⁴ Care dintre toţi dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinţii mei a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea? ¹⁵ Să^(O) nu vă amăgească Ezechia dar şi să nu vă înşele astfel; nu vă încredeţi în el! Căci dumnezeul niciunui neam, niciunei împărăţii n-a putut să izbăvească pe poporul lui din mâna mea şi din mâna părinţilor mei: cu cât mai puţin vă va izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea!’ ” ¹⁶ Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva robului Său Ezechia. ¹⁷ Şi a trimis o scrisoare^(P) batjocoritoare pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel, vorbind astfel împotriva Lui: „După cum^(Q) dumnezeii neamurilor celorlalte ţări n-au putut să izbăvească pe poporul lor din mâna mea, tot aşa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va izbăvi pe poporul Său din mâna mea.” ¹⁸ Slujitorii lui Sanherib au strigat^(R) cu glas tare în limba ebraică, pentru ca să arunce groaza şi spaima în poporul din Ierusalim, care^(S) era pe zid, şi să poată pune astfel stăpânire pe cetate. ¹⁹ Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea^(T) mâinilor omeneşti.

Nimicirea lui Sanherib

²⁰ Împăratul Ezechia^(U) şi prorocul Isaia^(V), fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer. ²¹ Atunci, Domnul a trimis^(W) un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. ²² Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau. ²³ Mulţi au adus Domnului daruri în Ierusalim şi au adus daruri bogate^(X) lui Ezechia, împăratul lui Iuda, care de atunci s-a înălţat^(Y) în ochii tuturor popoarelor.

Boala şi moartea lui Ezechia

²⁴ În vremea^(Z) aceea, Ezechia a fost bolnav de moarte. El a făcut o rugăciune Domnului. Domnul i-a vorbit şi i-a dat un semn. ²⁵ Dar Ezechia n-a răsplătit^(AA) binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat^(AB) inima. Mânia^(AC) Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. ²⁶ Atunci, Ezechia^(AD) s-a smerit din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, şi mânia Domnului n-a venit peste ei în timpul^(AE) vieţii lui Ezechia. ²⁷ Ezechia a avut multe bogăţii şi multă slavă. Şi-a făcut vistierii de argint, de aur, de pietre scumpe, de mirodenii, de scuturi şi de toate lucrurile care se pot dori; ²⁸ hambare pentru roadele de grâu, de must şi de untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. ²⁹ Şi-a zidit cetăţi şi a avut belşug de boi şi de oi, căci Dumnezeu îi dăduse multe^(AF) avuţii. ³⁰ Tot Ezechia^(AG) a astupat şi gura de sus a apelor Ghihon şi le-a adus în jos, spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui. ³¹ Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la^(AH) el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce^(AI), pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui. ³² Celelalte fapte ale lui Ezechia şi faptele lui evlavioase sunt scrise în vedenia^(AJ) prorocului Isaia, fiul lui Amoţ, în cartea^(AK) împăraţilor lui Iuda şi Israel. ³³ Ezechia a adormit^(AL) cu părinţii săi şi l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat^(AM) cinste la moarte. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.