Descoperirile lui Pavel

12 E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. ² Cunosc un om în^(A) Hristos care, acum paisprezece ani, a fost^(B) răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu, dacă a fost fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie). ³ Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie) ⁴ a fost răpit în rai^(C) şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. ⁵ Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar^(D), întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. ⁶ Chiar dacă aş vrea^(E) să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul, dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. ⁷ Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş^(F) în carne, un sol^(G) al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. ⁸ De trei^(H) ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. ⁹ Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”. Deci mă^(I) voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. ¹⁰ De aceea simt plăcere^(J) în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci^(K), când sunt slab, atunci sunt tare.

Slujba lui Pavel

¹¹ Am ajuns nebun^(L), voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi, căci, măcar că nu sunt nimic^(M), totuşi cu nimic^(N) n-am fost mai prejos de aceşti apostoli aşa de minunaţi. ¹² Semnele^(O) unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi. ¹³ În adevăr^(P), în ce aţi fost voi puşi mai prejos decât celelalte biserici, afară doar că numai eu^(Q) singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta^(R)!… ¹⁴ Iată^(S) că sunt gata să vin a treia oară la voi, şi tot nu^(T) vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu^(U) copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor. ¹⁵ Şi eu voi^(V) cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru^(W) sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin^(X)? ¹⁶ Fie şi-aşa! Nu^(Y) v-am fost sarcină deloc. „Dar”, zic ei, „ca un om isteţ ce sunt, v-am prins prin şiretlic.” ¹⁷ Dar^(Z) am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi? ¹⁸ Am^(AA) rugat pe Tit să vină să vă vadă şi împreună cu el am trimis şi pe^(AB) fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Duh şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme? ¹⁹ De multă vreme^(AC) voi vă închipuiţi că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea^(AD) lui Dumnezeu în Hristos şi toate^(AE) aceste lucruri le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră. ²⁰ Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu^(AF) însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. ²¹ Mă tem ca, la venirea mea la voi, să^(AG) nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi şi să trebuiască să plâng pe mulţi din cei ce^(AH) au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, curvia^(AI) şi spurcăciunile pe care le-au făcut.