Add parallel Print Page Options

Războiul cu filistenii

17 Filistenii şi-au strâns(A) oştile ca să facă război şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco(B) şi Azeca, la Efes-Damim. Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea Terebinţilor şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte şi Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea. Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat(C), era din(D) Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă. Pe cap avea un coif de aramă şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri. Coada(E) suliţei lui era ca un sul de ţesut şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s-a oprit şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean şi nu sunteţi voi slujitorii(F) lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea! Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri, dar, dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi(G) sluji.” 10 Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară(H) asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.” 11 Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimântat, şi au fost cuprinşi de o mare frică.

David şi Goliat

12 Şi David era fiul(I) Efratitului(J) aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt(K) fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân, înaintat în vârstă. 13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea(L) Eliab, al doilea Abinadab şi al treilea Şama. 14 David era cel mai tânăr. Şi, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, 15 David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască(M) oile tatălui său. 16 Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile. 17 Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără, la fraţii tăi; 18 du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine(N) şi să-mi aduci veşti temeinice. 19 Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.” 20 David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război. 21 Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire. 22 David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate. 23 Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte(O) ca mai înainte, şi David le-a auzit. 24 La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică. 25 Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă(P) pe fiică-sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” 26 David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara(Q) de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur(R), ca să ocărască(S) oştirea(T) Dumnezeului celui viu?” 27 Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa(U) şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.” 28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins(V) de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta.” 29 David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc(W) astfel?” 30 Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul şi i-a pus aceleaşi(X) întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată. 31 Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. 32 David a zis lui Saul: „Nimeni(Y) să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul(Z) tău va merge să se bată cu el.” 33 Saul a zis lui David: „Nu poţi(AA) să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” 34 David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, 35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. 36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul, şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu.” 37 David a mai zis: „Domnul(AB), care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te şi Domnul(AC) să fie cu tine!” 38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. 39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea. 40 Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. 41 Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42 Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs(AD) de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai(AE) şi cu faţa frumoasă. 43 Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine(AF), de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44 a adăugat(AG): „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” 45 David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar(AH) eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai(AI) ocărât-o. 46 Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile(AJ) taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti(AK) că Israel are un Dumnezeu. 47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie(AL), nici prin suliţă. Căci biruinţa este(AM) a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” 48 Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. 49 Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ. 50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai(AN) tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. 51 A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la(AO) fugă. 52 Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim(AP), până la Gat şi până la Ecron. 53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra. 54 David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său. 55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui(AQ) fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.” 56 „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul. 57 Şi, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul(AR) filisteanului. 58 Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului(AS) tău Isai, Betleemitul.”

David şi Goliat

17 În acea vreme, filistenii şi-au strâns trupele pentru război la Soco, în Iuda, aşezându-şi tabăra la Efes-Damim, care se află între Soco şi Azeka. Saul împreună cu bărbaţii lui Israel s-au strâns şi şi-au aşezat tabăra în valea Ela. După aceea s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. Filistenii stăteau pe un deal, iar Israel stătea pe un altul, între ei aflându-se o vale.

Din tabăra filistenilor a ieşit un luptător al cărui nume era Goliat. Era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă[a]. Pe cap avea un coif de bronz şi era îmbrăcat cu o platoşă din zale de bronz în greutate de cinci mii de şecheli.[b] Nişte apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance. Lemnul suliţei lui era ca sulul unui ţesător, iar vârful ei era de şase sute de şecheli de fier.[c] Cel ce-i ducea scutul mergea înaintea lui. Goliat s-a oprit şi a strigat trupelor lui Israel aşezate în linie de bătaie: „De ce aţi ieşit şi v-aţi aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeţi pentru voi un bărbat şi trimiteţi-l la mine. Dacă va fi în stare să lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci noi vom deveni supuşii voştri. Dacă însă eu voi fi mai puternic decât el şi-l voi ucide, atunci voi veţi deveni supuşii noştri şi ne veţi sluji.“ 10 Filisteanul a continuat: „Îmi bat joc astăzi de trupele lui Israel! Daţi-mi un bărbat care să se lupte cu mine!“ 11 Când au auzit Saul şi întregul Israel acele cuvinte rostite de filistean s-au înspăimântat şi le-a fost foarte frică.

12 David era fiul acelui efratit din Betleemul lui Iuda numit Işai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, Işai era bătrân, înaintat în vârstă. 13 Cei trei fii mai mari ai lui l-au urmat pe Saul la război. Numele celui dintâi născut era Eliab, numele celui de-al doilea era Abinadab, iar al celui de-al treilea – Şama, 14 David fiind mezinul. Cei trei fii mai mari l-au urmat pe Saul la război, 15 în timp ce David pleca şi se întorcea de la Saul pentru a paşte turma tatălui său, la Betleem.

16 Deci filisteanul a ieşit înaintea lui Israel, făcând lucrul acesta timp de patruzeci de zile, atât dimineaţa, cât şi seara. 17 Într-una din zile, Işai i-a spus fiului său David:

– Ia pentru fraţii tăi efa[d] aceasta de grâne prăjite şi aceste zece pâini şi du-le repede în tabără. 18 Ia şi aceste zece bucăţi de brânză şi du-le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraţilor tăi şi adu-mi veşti[e] de la ei. 19 Ei se află împreună cu Saul şi cu ceilalţi bărbaţi ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.

20 David s-a trezit dis-de-dimineaţă, a lăsat oile în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Işai şi a plecat. A ajuns în tabără tocmai când oştirea se alinia în poziţie de luptă, scoţând strigăte de război. 21 Israel şi filistenii s-au aliniat în poziţii de luptă, faţă în faţă. 22 David şi-a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele şi a fugit la poziţiile de luptă. Cum a ajuns şi-a întrebat fraţii de sănătate. 23 În timp ce stăteau ei de vorbă, din rândurile filistenilor a ieşit luptătorul Goliat din Gat. Acesta a rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, iar David le-a auzit. 24 Când l-au văzut pe filistean, toţi israeliţii au fugit dinaintea lui foarte înspăimântaţi, 25 zicând:

– L-aţi văzut pe acel bărbat înaintând? A ieşit ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care-l va ucide, regele îl va răsplăti cu mari bogăţii, îi va da pe fiica sa de soţie şi-i va scuti neamul de dări în Israel.

26 David i-a întrebat pe luptătorii care se aflau lângă el:

– Ce i se va face celui care-l va ucide pe acest filistean şi va ridica astfel batjocura de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oştirile Dumnezeului celui Viu?

27 Ei i-au repetat ceea ce spuseseră înainte, zicând: „Astfel i se va face celui care-l va ucide.“

28 Eliab, fratele lui cel mai mare, l-a auzit vorbind cu luptătorii, s-a aprins de mânie împotriva lui şi i-a spus:

– De ce ai venit aici şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta.

29 – Cu ce am greşit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc? i-a răspuns David.

30 După aceea, s-a întors de la el spre un altul şi l-a întrebat acelaşi lucru. Toţi i-au dat acelaşi răspuns ca mai înainte. 31 Cuvintele rostite de David au fost auzite şi raportate lui Saul, care a trimis după el. 32 David i-a zis lui Saul:

– Nimeni să nu fie descurajat din cauza acestui filistean. Slujitorul tău va merge şi se va lupta cu el.

33 Saul însă i-a răspuns:

– Nu poţi să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupţi cu el, fiindcă tu eşti doar un tinerel, pe când el este un luptător încă din tinereţea lui.

34 Dar David i-a răspuns:

– Slujitorul tău era păstor la oile tatălui său. Când venea un leu sau un urs şi lua o oaie din turmă, 35 mă duceam după el, îl loveam şi salvam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă şi-l loveam până îl omoram. 36 Slujitorul tău a omorât şi leul şi ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca şi cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit oştirile Dumnezeului celui Viu.

37 David a mai zis:

Domnul, Care m-a izbăvit din laba leului şi a ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.

Atunci Saul i-a spus lui David:

– Du-te şi Domnul să fie cu tine.

38 Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa: i-a pus un coif de bronz pe cap şi l-a îmbrăcat cu o platoşă din zale. 39 David a legat sabia lui Saul peste armură şi a încercat să meargă, deoarece nu era obişnuit cu ele. S-a dezbrăcat însă de ele, spunându-i lui Saul:

– Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obişnuit.

40 După aceea şi-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued[f], pe care le-a pus în buzunarul traistei sale de păstor, şi-a luat praştia şi s-a îndreptat înspre filistean. 41 Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce-i ducea scutul era înaintea lui. 42 Filisteanul s-a uitat şi când l-a văzut pe David, l-a dispreţuit, căci acesta nu era decât un tânăr cu păr roşcat şi cu înfăţişare frumoasă. 43 El i-a zis lui David:

– Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege?

Apoi a început să-l blesteme în numele zeilor săi. 44 Filisteanul i-a mai zis lui David:

– Vino la mine şi voi da trupul tău păsărilor văzduhului şi fiarelor câmpului.

45 David i-a răspuns:

– Tu vii la mine cu sabie, suliţă şi lance dar eu vin la tine în Numele Domnului Oştirilor, Dumnezeul oştirilor lui Israel, pe Care tu L-ai batjocorit. 46 În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea, te voi lovi şi-ţi voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor văzduhului şi fiarelor pământului hoiturile oştirii filistenilor şi întreg pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. 47 Şi toţi cei care sunt adunaţi aici vor şti că nu prin sabie şi prin suliţă dă Domnul izbăvire. Căci lupta este a Domnului, iar El vă va da în mâinile noastre.

48 De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să-l înfrunte. 49 David şi-a băgat mâna în traistă[g] de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praştiei şi l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu faţa la pământ. 50 David a avut biruinţă asupra filisteanului. Deşi David nu avea sabie în mână, el l-a lovit pe filistean şi l-a ucis doar cu o praştie şi cu o piatră. 51 Apoi David a alergat şi s-a oprit lângă filistean. I-a luat sabia, a scos-o din teaca ei şi i-a tăiat capul cu ea. Când au văzut că eroul lor era mort, filistenii au luat-o la fugă. 52 Atunci luptătorii lui Israel şi cei ai lui Iuda s-au ridicat, au scos un strigăt de război şi i-au urmărit pe filisteni până la intrarea în Gat[h] şi până la porţile Ekronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul Şaarayimului[i] până la Gat şi la Ekron. 53 Când s-au întors de la urmărirea filistenilor, israeliţii le-au prădat tabăra. 54 David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le-a dus la el în cort.

55 Când l-a văzut Saul pe David înaintând împotriva filisteanului, l-a întrebat pe Abner, conducătorul oştirii:

– Abner, al cui fiu este acest tânăr?

– Viu este sufletul tău, rege, că nu ştiu, i-a răspuns Abner.

56 Atunci regele i-a zis:

– Află al cui fiu este acest tânăr.

57 Îndată ce David s-a întors de la uciderea filisteanului, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului. 58 Saul l-a întrebat:

– Al cui fiu eşti, tinere?

– Sunt fiul slujitorului tău Işai, din Betleem, i-a răspuns David

Footnotes

  1. 1 Samuel 17:4 Aproximativ 3 m
  2. 1 Samuel 17:5 Aproximativ 60 kg
  3. 1 Samuel 17:7 Aproximativ 7 kg
  4. 1 Samuel 17:17 O efă măsura aproximativ 22 l
  5. 1 Samuel 17:18 Sau: un semn, o garanţie
  6. 1 Samuel 17:40 Vale situată într-un ţinut arid care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar
  7. 1 Samuel 17:49 Posibil un fel de palaşcă
  8. 1 Samuel 17:52 Unele mss LXX; TM: într-o vale
  9. 1 Samuel 17:52 Sau: drumul porţilor / spre porţi, şaarim în limba ebraică însemnând porţi (LXX traduce cu drumul porţilor / spre porţi)

David and Goliath

17 Now the Philistines gathered their forces for war and assembled(A) at Sokoh in Judah. They pitched camp at Ephes Dammim, between Sokoh(B) and Azekah.(C) Saul and the Israelites assembled and camped in the Valley of Elah(D) and drew up their battle line to meet the Philistines. The Philistines occupied one hill and the Israelites another, with the valley between them.

A champion named Goliath,(E) who was from Gath, came out of the Philistine camp. His height was six cubits and a span.[a] He had a bronze helmet on his head and wore a coat of scale armor of bronze weighing five thousand shekels[b]; on his legs he wore bronze greaves, and a bronze javelin(F) was slung on his back. His spear shaft was like a weaver’s rod,(G) and its iron point weighed six hundred shekels.[c] His shield bearer(H) went ahead of him.

Goliath stood and shouted to the ranks of Israel, “Why do you come out and line up for battle? Am I not a Philistine, and are you not the servants of Saul? Choose(I) a man and have him come down to me. If he is able to fight and kill me, we will become your subjects; but if I overcome him and kill him, you will become our subjects and serve us.” 10 Then the Philistine said, “This day I defy(J) the armies of Israel! Give me a man and let us fight each other.(K) 11 On hearing the Philistine’s words, Saul and all the Israelites were dismayed and terrified.

12 Now David was the son of an Ephrathite(L) named Jesse,(M) who was from Bethlehem(N) in Judah. Jesse had eight(O) sons, and in Saul’s time he was very old. 13 Jesse’s three oldest sons had followed Saul to the war: The firstborn was Eliab;(P) the second, Abinadab;(Q) and the third, Shammah.(R) 14 David was the youngest. The three oldest followed Saul, 15 but David went back and forth from Saul to tend(S) his father’s sheep(T) at Bethlehem.

16 For forty days the Philistine came forward every morning and evening and took his stand.

17 Now Jesse said to his son David, “Take this ephah[d](U) of roasted grain(V) and these ten loaves of bread for your brothers and hurry to their camp. 18 Take along these ten cheeses to the commander of their unit. See how your brothers(W) are and bring back some assurance[e] from them. 19 They are with Saul and all the men of Israel in the Valley of Elah, fighting against the Philistines.”

20 Early in the morning David left the flock in the care of a shepherd, loaded up and set out, as Jesse had directed. He reached the camp as the army was going out to its battle positions, shouting the war cry. 21 Israel and the Philistines were drawing up their lines facing each other. 22 David left his things with the keeper of supplies,(X) ran to the battle lines and asked his brothers how they were. 23 As he was talking with them, Goliath, the Philistine champion from Gath, stepped out from his lines and shouted his usual(Y) defiance, and David heard it. 24 Whenever the Israelites saw the man, they all fled from him in great fear.

25 Now the Israelites had been saying, “Do you see how this man keeps coming out? He comes out to defy Israel. The king will give great wealth to the man who kills him. He will also give him his daughter(Z) in marriage and will exempt his family from taxes(AA) in Israel.”

26 David asked the men standing near him, “What will be done for the man who kills this Philistine and removes this disgrace(AB) from Israel? Who is this uncircumcised(AC) Philistine that he should defy(AD) the armies of the living(AE) God?”

27 They repeated to him what they had been saying and told him, “This is what will be done for the man who kills him.”

28 When Eliab, David’s oldest brother, heard him speaking with the men, he burned with anger(AF) at him and asked, “Why have you come down here? And with whom did you leave those few sheep in the wilderness? I know how conceited you are and how wicked your heart is; you came down only to watch the battle.”

29 “Now what have I done?” said David. “Can’t I even speak?” 30 He then turned away to someone else and brought up the same matter, and the men answered him as before. 31 What David said was overheard and reported to Saul, and Saul sent for him.

32 David said to Saul, “Let no one lose heart(AG) on account of this Philistine; your servant will go and fight him.”

33 Saul replied,(AH) “You are not able to go out against this Philistine and fight him; you are only a young man, and he has been a warrior from his youth.”

34 But David said to Saul, “Your servant has been keeping his father’s sheep. When a lion(AI) or a bear came and carried off a sheep from the flock, 35 I went after it, struck it and rescued the sheep from its mouth. When it turned on me, I seized(AJ) it by its hair, struck it and killed it. 36 Your servant has killed both the lion(AK) and the bear; this uncircumcised Philistine will be like one of them, because he has defied the armies of the living God. 37 The Lord who rescued(AL) me from the paw of the lion(AM) and the paw of the bear will rescue me from the hand of this Philistine.”

Saul said to David, “Go, and the Lord be with(AN) you.”

38 Then Saul dressed David in his own(AO) tunic. He put a coat of armor on him and a bronze helmet on his head. 39 David fastened on his sword over the tunic and tried walking around, because he was not used to them.

“I cannot go in these,” he said to Saul, “because I am not used to them.” So he took them off. 40 Then he took his staff in his hand, chose five smooth stones from the stream, put them in the pouch of his shepherd’s bag and, with his sling in his hand, approached the Philistine.

41 Meanwhile, the Philistine, with his shield bearer(AP) in front of him, kept coming closer to David. 42 He looked David over and saw that he was little more than a boy, glowing with health and handsome,(AQ) and he despised(AR) him. 43 He said to David, “Am I a dog,(AS) that you come at me with sticks?” And the Philistine cursed David by his gods. 44 “Come here,” he said, “and I’ll give your flesh to the birds(AT) and the wild animals!(AU)

45 David said to the Philistine, “You come against me with sword and spear and javelin,(AV) but I come against you in the name(AW) of the Lord Almighty, the God of the armies of Israel, whom you have defied.(AX) 46 This day the Lord will deliver(AY) you into my hands, and I’ll strike you down and cut off your head. This very day I will give the carcasses(AZ) of the Philistine army to the birds and the wild animals, and the whole world(BA) will know that there is a God in Israel.(BB) 47 All those gathered here will know that it is not by sword(BC) or spear that the Lord saves;(BD) for the battle(BE) is the Lord’s, and he will give all of you into our hands.”

48 As the Philistine moved closer to attack him, David ran quickly toward the battle line to meet him. 49 Reaching into his bag and taking out a stone, he slung it and struck the Philistine on the forehead. The stone sank into his forehead, and he fell facedown on the ground.

50 So David triumphed over the Philistine with a sling(BF) and a stone; without a sword in his hand he struck down the Philistine and killed him.

51 David ran and stood over him. He took hold of the Philistine’s sword and drew it from the sheath. After he killed him, he cut(BG) off his head with the sword.(BH)

When the Philistines saw that their hero was dead, they turned and ran. 52 Then the men of Israel and Judah surged forward with a shout and pursued the Philistines to the entrance of Gath[f] and to the gates of Ekron.(BI) Their dead were strewn along the Shaaraim(BJ) road to Gath and Ekron. 53 When the Israelites returned from chasing the Philistines, they plundered their camp.

54 David took the Philistine’s head and brought it to Jerusalem; he put the Philistine’s weapons in his own tent.

55 As Saul watched David(BK) going out to meet the Philistine, he said to Abner, commander of the army, “Abner,(BL) whose son is that young man?”

Abner replied, “As surely as you live, Your Majesty, I don’t know.”

56 The king said, “Find out whose son this young man is.”

57 As soon as David returned from killing the Philistine, Abner took him and brought him before Saul, with David still holding the Philistine’s head.

58 “Whose son are you, young man?” Saul asked him.

David said, “I am the son of your servant Jesse(BM) of Bethlehem.”

Footnotes

  1. 1 Samuel 17:4 That is, about 9 feet 9 inches or about 3 meters
  2. 1 Samuel 17:5 That is, about 125 pounds or about 58 kilograms
  3. 1 Samuel 17:7 That is, about 15 pounds or about 6.9 kilograms
  4. 1 Samuel 17:17 That is, probably about 36 pounds or about 16 kilograms
  5. 1 Samuel 17:18 Or some token; or some pledge of spoils
  6. 1 Samuel 17:52 Some Septuagint manuscripts; Hebrew of a valley