Naşterea şi consacrarea lui Samuel

Era un bărbat din Ramatayim-Ţofim[a], din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, şi era efratit. El avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Oştirilor[b]. Acolo slujeau ca preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soţiei sale, Penina, şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care le avea de la ea, dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă. Potrivnica ei obişnuia s-o necăjească[c] ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă. Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea şi nu mânca nimic. Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci şi de ce îţi este mâhnită inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli şedea pe scaunul său, lângă uşorul porţii Templului[d] Domnului. 10 Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât şi plângând cu amar. 11 A făcut următorul jurământ, spunând: „Doamne al Oştirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferinţa slujitoarei Tale, dacă Îţi vei aduce aminte de mine şi n-o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenţie la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei şi numai buzele i se mişcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată, 14 i-a vorbit astfel:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!

15 Ana i-a răspuns:

– Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin şi nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere şi supărare am vorbit până acum.

17 Atunci Eli i-a zis:

– Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.

18 Ana i-a răspuns:

– Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoinţă la tine!

Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce şi faţa ei n-a mai fost mâhnită.

19 În dimineaţa următoare s-au trezit devreme cu toţii, s-au închinat înaintea Domnului, după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe[e] soţia sa, iar Domnul Şi-a adus aminte de ea. 20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată şi[f] a născut un băiat pe care l-a numit Samuel[g], căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“

21 Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală şi ca să-şi împlinească jurământul. 22 Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soţului ei:

– După ce-l voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi-l voi înfăţişa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.

23 Elkana, soţul ei, i-a răspuns:

– Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Fie numai ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul[h]!

Femeia a rămas şi a alăptat copilul până l-a înţărcat. 24 După ce l-a înţărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani[i], o efă[j] de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus la Casa Domnului, în Şilo; copilul era mic. 25 După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli. 26 Ana i-a zis lui Eli:

– Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului. 27 Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El. 28 De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi dăruit Domnului.

Ei[k] s-au închinat acolo Domnului.

Footnotes

  1. 1 Samuel 1:1 Sau: din Ramatayim, un ţufit
  2. 1 Samuel 1:3 Ebr.: YHWH Ţevaot; prima apariţie a termenului în TM, având o frecvenţă destul de mare în cărţile care urmează. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. 1 Samuel 1:6 Sau: s-o provoace
  4. 1 Samuel 1:9 Cu referire la Tabernacul
  5. 1 Samuel 1:19 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
  6. 1 Samuel 1:20 Sau, cf. LXX: Ana a rămas însărcinată şi, la împlinirea sorocului
  7. 1 Samuel 1:20 Samuel poate însemna fie Auzit(ă) de Dumnezeu, fie Numele lui Dumnezeu, sau poate fi un joc de cuvinte cu Cerut de la Dumnezeu.
  8. 1 Samuel 1:23 TM; Q, LXX, Siriacă: Fie numai ca Domnul să împlinească ceea ce ai spus
  9. 1 Samuel 1:24 Q, LXX, Siriacă; TM: trei tauri; LXX şi Q adaugă: pâine
  10. 1 Samuel 1:24 O efă măsura aproximativ 22 l
  11. 1 Samuel 1:28 Cf. câtorva mss medievale şi unor versiuni antice; Q: Ea; TM: El

ELI ŞI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAEL

Capitolul 1—12. (Psalmul 99:6.)

Penina necăjeşte pe Ana

Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana(A), fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit(B). El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. Omul acesta se suia în fiecare an(C) din cetatea sa la Silo(D), ca să se închine(E) înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. În ziua când îşi aducea Elcana jertfa(F), dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul(G) o făcuse stearpă. Potrivnica ei o înţepa(H) deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci, ea plângea şi nu mânca. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult(I) decât zece fii?”

Rugăciunea Anei

Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângă unul din uşorii Templului(J) Domnului. 10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât(K) şi plângea! 11 Ea a făcut o juruinţă(L) şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre(M) întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce(N) aminte de mine, şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici(O) nu va trece peste capul lui.” 12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată 14 şi i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte.” 15 Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare, ci îmi vărsam(P) sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată(Q), căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.” 17 Eli a luat din nou cuvântul şi a zis: „Du-te(R) în pace, şi Dumnezeul(S) lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!” 18 Ea a zis: „Să capete(T) roaba ta trecere înaintea ta!” Şi femeia a plecat(U). A mâncat şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi. 19 S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă, la Rama.

Naşterea lui Samuel

Elcana s-a culcat(V) cu nevastă-sa Ana, şi Domnul Şi-a adus(W) aminte de ea. 20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut.” 21 Bărbatul său, Elcana, s-a suit(X) apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an şi să-şi împlinească juruinţa. 22 Dar Ana nu s-a suit şi a zis bărbatului ei: „Când voi înţărca copilul, îl voi duce(Y) ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână(Z) acolo pentru totdeauna(AA).” 23 Elcana(AB), bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă până-l vei înţărca. Numai(AC) împlinească-Şi Domnul cuvântul Lui!” Şi femeia a rămas acasă şi a dat ţâţă fiului ei până l-a înţărcat. 24 Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin. L-a dus(AD) în Casa(AE) Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. 25 Au junghiat taurii şi au dus(AF) copilul la Eli. 26 Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău(AG) trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului! 27 Pentru(AH) copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28 De aceea vreau să-l dau(AI) Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au(AJ) închinat acolo înaintea Domnului.