Add parallel Print Page Options

Ilie înaintea lui Ahab

18 Au trecut multe(A) zile şi Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau(B) ploaie pe faţa pământului.” Şi Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catârilor şi să n-avem nevoie să omorâm vitele.” Şi-au împărţit ţara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum. Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Tu eşti, domnul meu Ilie?” El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te şi spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’ ” Şi Obadia a zis: „Ce păcat am săvârşit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? 10 Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute şi, când se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-au găsit. 11 Şi acum zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ 12 Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul(C) Domnului te va duce nu-ştiu-unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. 13 Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă? 14 Şi acum tu zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide.” 15 Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.”

Ilie şi prorocii lui Baal

16 Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. 17 Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti(D) acela care nenoroceşti pe(E) Israel?” 18 Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă(F) aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după Baali. 19 Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel(G), pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi pe cei patru sute(H) de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”. 20 Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns(I) pe proroci la muntele Carmel. 21 Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până(J) când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi(K) după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. 22 Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur(L) am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci(M) ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc. 24 Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin(N) foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!” 25 Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.” 26 Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas(O), nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27 La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” 28 Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi(P) cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. 29 Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas(Q), nici răspuns, nici semn de luare-aminte. 30 Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot(R) poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. 31 A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel(S) îţi va fi numele”, 32 şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. 33 A aşezat(T) apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le(U) pe arderea-de-tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa. 34 Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară. 35 Apa curgea în jurul altarului şi au umplut(V) cu apă şi şanţul. 36 În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul(W) lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se(X) ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut(Y) după porunca Ta. 37 Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” 38 Atunci a căzut foc(Z) de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. 39 Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul(AA) este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” 40 „Puneţi(AB) mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat(AC) acolo.

Ploaia

41 Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie.” 42 Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se(AD) la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi 43 şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.” 44 A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: ‘Înhamă şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia’.” 45 Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel. 46 Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins(AE) mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

Profetul Ilie anunţă încetarea secetei

18 Au trecut multe zile, iar Domnul i-a vorbit lui Ilie în al treilea an astfel: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, căci voi trimite ploaie pe pământ.“ Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab.

În Samaria era foamete mare. Ahab l-a chemat pe Obadia, cel care răspundea de palat. Obadia se temea mult de Domnul, iar când Izabela i-a omorât pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi, a ascuns câte cincizeci în câte o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. Ahab i-a zis lui Obadia: „Du-te prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate uedurile[a]! Poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm caii şi catârii în viaţă, astfel încât să nu trebuiască să omorâm nici unul dintre animale.“ Apoi şi-au împărţit între ei teritoriul pe care urmau să-l străbată: Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe un alt drum. În timp ce era pe drum, Obadia s-a întâlnit cu Ilie. El l-a recunoscut, a căzut cu faţa la pământ şi l-a întrebat:

– Tu eşti, stăpânul meu Ilie?

– Eu sunt, i-a răspuns el. Du-te şi spune-i stăpânului tău că a venit Ilie!

– Cu ce am păcătuit, a întrebat Obadia, de-l dai pe slujitorul tău pe mâna lui Ahab ca să fie omorât? 10 Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-a rămas nici un neam şi nici un regat unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute; iar când spuneau că nu eşti acolo, punea acel regat sau acel neam să jure că nu te-a găsit. 11 Şi tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. 12 Ştiu eu oare unde te va duce Duhul Domnului după ce mă voi despărţi de tine? Astfel, dacă mă duc şi-i spun lui Ahab, iar el nu te va găsi, mă va omorî; însă slujitorul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. 13 Nu i s-a spus stăpânului meu ce am făcut când Izabela îi omora pe profeţii Domnului? Am ascuns o sută dintre profeţii Domnului, câte cincizeci în câte o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă. 14 Iar tu-mi ceri să merg şi să-i spun stăpânului meu că a venit Ilie. Mă va omorî!

15 – Viu este Domnul Oştirilor[b], Căruia Îi slujesc, i-a spus Ilie, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.

16 Obadia a pornit să-l întâmpine pe Ahab şi să-l înştiinţeze. Apoi Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie. 17 Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis:

– Tu eşti acela, cel care-l nenoroceşti pe Israel?

18 – Nu eu l-am nenorocit pe Israel, i-a răspuns Ilie, ci tu şi familia tatălui tău, prin faptul că aţi părăsit poruncile Domnului şi l-aţi urmat pe Baal[c]. 19 Strânge acum pe tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei[d], care mănâncă la masa Izabelei.

20 Ahab a trimis după toţi israeliţii şi i-a strâns pe profeţi la muntele Carmel. 21 Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis:

– Până când veţi mai şovăi[e] între două convingeri? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmaţi-l pe acesta!

Poporul nu i-a răspuns nimic. 22 Apoi Ilie a zis poporului:

– Eu sunt singurul care am rămas dintre profeţii Domnului, iar profeţii lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi tauri. Ei să-şi aleagă un taur, să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze pe lemnele de pe altar, dar să nu-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur şi-l voi aşeza pe lemne, dar nu-i voi da foc. 24 Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu.

– Bine, a răspuns tot poporul.

25 Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, pentru că sunteţi mai mulţi; apoi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeţi voi focul.“ 26 Ei au luat taurul dat lor şi l-au pregătit; apoi au chemat numele lui Baal de dimineaţa până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!“ Dar nu s-a auzit nici un glas. Nimeni n-a răspuns, deşi ei săreau în jurul altarului pe care-l construiseră. 27 La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei, zicând: „Strigaţi mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează sau este ocupat sau se află în călătorie; poate că doarme şi se va trezi.“ 28 Ei au strigat mai tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până a început să le curgă sângele pe ei. 29 După ce a trecut amiaza, ei şi-au continuat invocarea până când se aducea jertfa de seară, dar nu s-a auzit nici un glas, nici un răspuns, nici un semn.

30 Atunci Ilie a zis întregului popor:

– Apropiaţi-vă de mine!

Şi tot poporul s-a apropiat de el. Apoi el a refăcut altarul Domnului, care fusese distrus. 31 Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor urmaşilor lui Iacov, cel căruia Domnul îi vorbise zicând: „Numele tău va fi Israel!“ 32 Cu aceste pietre, el a zidit un altar în Numele Domnului. A săpat şi un şanţ în jurul altarului, în care încăpeau două măsuri[f] de sămânţă. 33 A aranjat lemnele, a tăiat taurul în bucăţi şi l-a aşezat pe altar, deasupra lemnelor. 34 Apoi le-a zis:

– Umpleţi patru ulcioare cu apă şi goliţi-le peste arderea de tot şi peste lemne! Faceţi lucrul acesta încă o dată! a zis el. Şi ei l-au făcut încă o dată. Faceţi lucrul acesta şi a treia oară! Iar ei l-au făcut şi a treia oară.

35 Apa curgea în jurul altarului şi a umplut chiar şi şanţul. 36 În clipa în care se aducea jertfa de seară, profetul Ilie s-a apropiat şi a zis:

Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt robul Tău şi că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta. 37 Răspunde-mi, Doamne!

Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inimile spre Tine!

38 Atunci a căzut foc de la Domnul, a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a înghiţit şi apa care era în şanţ. 39 Când tot poporul a văzut acest lucru, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!“

40 – Prindeţi-i pe profeţii lui Baal! le-a zis Ilie. Nici unul dintre ei să nu scape!

I-au prins, iar Ilie i-a dus la uedul Chişon[g] şi i-a înjunghiat acolo. 41 Apoi Ilie i-a zis lui Ahab:

– Du-te, mănâncă şi bea, căci se aude vuietul unei ploi puternice!

42 Ahab s-a dus să mănânce şi să bea, dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, s-a plecat la pământ, şi-a aşezat faţa între genunchi 43 şi i-a zis slujitorului său:

– Du-te şi uită-te spre mare!

El s-a dus şi s-a uitat.

– Nu se vede nimic! i-a zis el.

Ilie i-a zis de şapte ori să se ducă din nou. 44 A şaptea oară, slujitorul i-a zis:

– Un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare!

– Du-te, i-a zis Ilie, şi spune-i lui Ahab: „Pregăteşte-ţi carul şi coboară-te ca să nu te prindă ploaia!“

45 Între timp cerul s-a înnegrit de nori, vântul a început să bată şi a venit o ploaie puternică. Ahab s-a urcat în car şi s-a dus la Izreel. 46 Mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

Footnotes

  1. 1 Regi 18:5 Vezi nota de la 2:37
  2. 1 Regi 18:15 Ebr.: YHWH Ţevaot; termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. 1 Regi 18:18 Vezi nota de la 16:31; peste tot în capitol
  4. 1 Regi 18:19 Vezi nota de la 15:13
  5. 1 Regi 18:21 Lit.: veţi mai şchiopăta
  6. 1 Regi 18:32 Aproximativ 15 l
  7. 1 Regi 18:40 Vezi nota de la 2:37