¹² Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul^(A) Domnului te va duce nu-ştiu-unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui.

¹⁴ Când m-a răpit^(A) Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios şi mâna^(B) Domnului apăsa tare peste mine.

³ El a întins^(A) ceva ca o mână şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit^(B) între pământ şi cer şi m-a^(C) dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul^(D) idolului geloziei, care stârnea^(E) gelozia Domnului.

11 Duhul^(A) m-a răpit şi m-a dus la poarta de răsărit^(B) a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Şi iată că, la intrarea porţii^(C), erau douăzeci şi cinci de oameni şi, în mijlocul lor, am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.

²⁴ Pe mine însă m-a răpit^(A) Duhul şi m-a dus iarăşi, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldeea, la prinşii de război. Şi astfel, vedenia pe care o avusesem a pierit de la mine.

² M-a dus acolo, în nişte vedenii^(A) dumnezeieşti, şi m-a aşezat^(B) pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită.

⁵ Atunci, Duhul^(A) m-a răpit şi m-a dus în curtea dinăuntru. Şi Casa era plină de slava Domnului!

³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul^(A) Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,