Add parallel Print Page Options

CARTEA A TREIA

Psalmul 73

Un psalm al lui Asaf

Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată!
Totuşi era să mi se îndoaie piciorul
şi era să-mi alunece paşii!
Căci(A) mă uitam cu jind la cei nesocotiţi
când vedeam fericirea celor răi.
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
şi trupul le este încărcat de grăsime.
N-au(B) parte de suferinţele omeneşti
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea, mândria le slujeşte ca salbă
şi asuprirea este haina care-i(C) înveleşte.
Li se bulbucă ochii(D) de grăsime
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
Râd(E) şi vorbesc(F) cu răutate de asuprire:
vorbesc(G) de sus,
îşi înalţă gura(H) până la ceruri
şi limba le cutreieră pământul.
10 De aceea, aleargă lumea la ei,
înghite(I) apă din plin,
11 şi zice: „Ce(J) ar putea să ştie Dumnezeu
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12 Aşa sunt cei răi:
totdeauna fericiţi(K) şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba(L) dar mi-am curăţit eu inima
şi mi-am(M) spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci în fiecare zi sunt lovit
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15 Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am(N) gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am(O) intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu
şi am luat seama la soarta(P) de la urmă a celor răi.
18 Da, Tu-i pui(Q) în locuri alunecoase
şi-i arunci în prăpăd.
19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă!
Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
20 Ca(R) un vis la deşteptare,
aşa le lepezi chipul, Doamne, la(S) deşteptarea Ta!
21 Când mi se(T) amăra inima
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost(U) şi fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24 mă vei călăuzi(V) cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe(W) cine altul am eu în cer afară de Tine?
Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26 Carnea(X) şi inima pot să mi se prăpădească,
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea(Y) mea de moştenire.
27 Căci iată că cei ce(Z) se depărtează de Tine pier;
Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi(AA).
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii(AB) de Dumnezeu:
pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.