Add parallel Print Page Options

Psalmul 64

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al lui David

Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem!
Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
Păzeşte-mă de uneltirile celor răi,
de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
Ei(A) îşi ascut limba ca o sabie,
îşi aruncă(B) vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat;
trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
Ei se(C) îmbărbătează în răutatea lor:
se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic(D): „Cine ne va vedea?”
Pun la cale nelegiuiri
şi zic(E): „Iată-ne gata, planul este făcut!”
O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
Dar(F) Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor:
deodată iată-i loviţi.
Limba lor le-a pricinuit căderea,
şi toţi cei ce-i văd clatină(G) din cap.
Toţi(H) oamenii sunt cuprinşi de frică,
şi mărturisesc(I): „Iată ce a făcut Dumnezeu,”
şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10 Cel(J) neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea;
toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.