Psalmi 107

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ „Lăudaţi^(A) pe Domnul, căci este bun^(B),
căci în veac ţine îndurarea Lui!”
² Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul,
pe^(C) care i-a izbăvit El din^(D) mâna vrăjmaşului
³ şi pe care i-a strâns din toate ţările:
de la răsărit şi de la apus,
de la miazănoapte şi de la mare.
⁴ Ei pribegeau prin pustie^(E), umblau^(F) pe căi neumblate
şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.
⁵ Sufereau de foame şi de sete;
le tânjea sufletul în ei.
⁶ Atunci^(G), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
⁷ i-a călăuzit pe drumul^(H) cel drept,
ca să ajungă într-o cetate de locuit.
⁸ O, de ar lăuda^(I) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
⁹ Căci El a potolit^(J) setea sufletului însetat
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
¹⁰ Cei ce şedeau^(K) în întuneric şi în umbra morţii
trăiau legaţi^(L) în ticăloşie şi în fiare,
¹¹ pentru că se^(M) răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,
pentru că nesocotiseră sfatul^(N) Celui Preaînalt.
¹² El le-a smerit inima prin suferinţă:
au căzut, şi nimeni nu i-a^(O) ajutat.
¹³ Atunci^(P), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
¹⁴ I-a scos^(Q) din întuneric şi din umbra morţii
şi le-a rupt legăturile.
¹⁵ O, de ar lăuda^(R) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
¹⁶ Căci El a sfărâmat^(S) porţi de aramă
şi a rupt zăvoare de fier.
¹⁷ Nebunii, prin^(T) purtarea lor vinovată
şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
¹⁸ Sufletul^(U) lor se dezgustase de orice hrană
şi erau lângă^(V) porţile morţii.
¹⁹ Atunci^(W), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
²⁰ a trimis^(X) Cuvântul Său şi i-a tămăduit^(Y),
şi i-a^(Z) scăpat de groapă.
²¹ O, de ar lăuda^(AA) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
²² Să-I^(AB) aducă jertfe de mulţumiri
şi să^(AC) vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
²³ Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii
şi făceau negoţ pe apele cele mari,
²⁴ aceia au văzut lucrările Domnului
şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
²⁵ El a zis şi^(AD) a pus să sufle furtuna,
care a ridicat valurile mării.
²⁶ Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc;
sufletul^(AE) le era pierdut în faţa primejdiei.
²⁷ Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat
şi zadarnică le era toată iscusinţa.
²⁸ Atunci^(AF), în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
²⁹ A oprit^(AG) furtuna, a adus liniştea
şi valurile s-au potolit.
³⁰ Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit
şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
³¹ O, de ar lăuda^(AH) oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
³² Să-L înalţe în^(AI) adunarea poporului
şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
³³ El preface^(AJ) râurile în pustiu
şi izvoarele de apă în pământ uscat,
³⁴ ţara^(AK) roditoare în ţară sărată,
din pricina răutăţii locuitorilor ei.
³⁵ Tot El preface^(AL) pustiul în iaz
şi pământul uscat în izvoare de ape.
³⁶ Aşază acolo pe cei flămânzi,
şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
³⁷ însămânţează ogoare, sădesc vii
şi le culeg roadele.
³⁸ El^(AM) îi binecuvântează, şi se^(AN) înmulţesc nespus
şi nu le împuţinează vitele.
³⁹ Dacă sunt împuţinaţi^(AO) şi apăsaţi prin asuprire,
nenorocire şi suferinţă,
⁴⁰ El^(AP) varsă dispreţul peste cei mari
şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
⁴¹ dar^(AQ) ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş
şi înmulţeşte^(AR) familiile ca pe nişte turme.
⁴² „Oamenii^(AS) fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură,
şi orice nelegiuire^(AT) îşi închide gura!”
⁴³ Cine^(AU) este înţelept să ia seama la aceste lucruri
şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.