Ghedeon îi învinge pe midianiţi

Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s-au sculat dis-de-dimineaţă, au plecat şi şi-au aşezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.

Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care sunt cu tine sunt prea mulţi pentru ca Eu să dau pe Midian în mâinile lor, fiindcă s-ar putea ca Israel să se mândrească faţă de Mine şi să zică că s-a eliberat singur. De aceea vesteşte acum în auzul oamenilor şi zi-le: «Cine este fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Ghilad!»“ Douăzeci şi două de mii de oameni s-au întors şi au mai rămas zece mii.

Domnul i-a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulţi! Coboară-i la ape şi ţi-i voi alege acolo! Acela despre care îţi voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine şi toţi aceia despre care îţi voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine!“

Ghedeon i-a dus pe oameni la apă şi Domnul i-a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba[a] aşa cum lipăie câinele, să-i separi de toţi aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“ Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbaţi. Restul poporului s-a plecat pe genunchi să bea apă.

Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbaţi care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi elibera şi-i voi da pe midianiţi în mâna ta! Toţi ceilalţi oameni să plece acasă!“ După ce poporul şi-a luat proviziile şi trâmbiţele în mâini, Ghedeon i-a trimis pe toţi israeliţii acasă, iar el împreună cu cei trei sute de oameni s-au îmbărbătat. Tabăra lui Midian era în vale, dedesubt de el.

Chiar în noaptea aceea, Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Scoală-te şi atacă tabăra căci am dat-o în mâinile tale! 10 Dacă ţi-e frică s-o ataci, du-te cu Pura, slujitorul tău! 11 Să asculţi ce vor vorbi, fiindcă după aceea ţi se vor întări mâinile şi vei putea să ataci tabăra!“ Atunci el şi cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără. 12 Midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste; cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe ţărmul mării. 13 Când a sosit Ghedeon, a văzut acolo un om care îi povestea prietenului său un vis. El zicea:

– Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiţilor. A ajuns până la cort, l-a izbit şi acesta a căzut răsturnându-se cu susul în jos! Astfel cortul a fost distrus!

14 Camaradul lui i-a răspuns:

– Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul israelitului Ioaş! Dumnezeu i-a dat în mâna lui pe midianiţi cu toată oştirea lor!

15 După ce a auzit Ghedeon povestirea visului şi interpretarea lui, s-a închinat şi s-a întors în tabăra lui Israel. El le-a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre oştirea lui Midian!“ 16 A împărţit cei trei sute de oameni în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiţă şi nişte ulcioare goale cu torţe în ele, 17 şi le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi la fel! Când am să ajung la capătul taberei, să faceţi aşa cum voi face eu! 18 Când eu şi cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbiţe, atunci să sunaţi şi voi din trâmbiţele voastre de jur împrejurul întregii tabere şi să ziceţi: «Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!»“

19 Ghedeon şi cei o sută de bărbaţi care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopţii[b], chiar când se schimbau străjerii. Şi au început să sune din trâmbiţe şi să spargă ulcioarele pe care le aveau în mâini. 20 Toate cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele; au apucat de torţe cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă ţineau trâmbiţele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului şi sabia lui Ghedeon!“ 21 Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Şi toţi cei din tabără au început să alerge, să ţipe şi să fugă.

22 Când cei trei sute de bărbaţi au sunat din trâmbiţe, Domnul a făcut ca aliaţii adunaţi în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Oştirea a fugit către Bet-Şita, înspre Ţerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat. 23 Israeliţii din Neftali, din Aşer şi din întregul Manase au fost chemaţi să-i urmărească pe midianiţi.

24 Ghedeon a trimis soli prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim, spunând: „Coborâţi, urmăriţi-i pe midianiţi şi capturaţi-i la apele de lângă Bet-Bara şi la Iordan!“ Şi toţi efraimiţii s-au strâns şi au pus stăpânire pe apele de lângă Bet-Bara şi pe Iordan. 25 Le-au prins pe cele două căpetenii ale midianiţilor, pe Oreb şi pe Zeeb. Pe Oreb l-au omorât la Ţur-Oreb[c], iar pe Zeeb l-au omorât la Iecheb-Zeeb[d]. După ce i-au urmărit pe midianiţi, i-au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb şi Zeeb.

Footnotes

  1. Judecători 7:5 Din mâna dusă căuş la gură; ideea este că aceştia au rămas în picioare, vigilenţi, spre deosebire de ceilalţi; şi în vs. 6, 7
  2. Judecători 7:19 Noaptea era împărţită în 3 străji a câte 4 ore (apus-22:00; 22:00-2:00; 2:00-răsărit)
  3. Judecători 7:25 Sau.: Stânca lui Oreb
  4. Judecători 7:25 Sau: Teascul lui Zeeb