Add parallel Print Page Options

64 „O, de ai despica(A) cerurile şi Te-ai pogorî, s-ar topi munţii(B) înaintea Ta, ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele şi ar tremura neamurile înaintea Ta! Când ai făcut(C) minuni la care nu ne aşteptam, Te-ai pogorât, şi munţii s-au zguduit înaintea Ta, cum niciodată(D) nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu, afară de Tine, să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. Tu ieşi înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea(E), celor ce umblă în căile Tale şi îşi aduc aminte(F) de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am(G) păcătuit. Vom suferi noi veşnic sau putem fi mântuiţi? Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune(H) sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi(I) ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni(J) care să cheme Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. Dar(K), Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul şi Tu, olarul(L) care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea(M) mâinilor Tale. Nu Te mânia(N) prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar spre noi, căci toţi suntem(O) poporul Tău. 10 Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul(P), o pustietate! 11 Casa noastră(Q) cea sfântă şi slăvită, în care părinţii noştri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor şi tot ce aveam mai scump(R) a fost pustiit. 12 După toate acestea, Te vei opri(S) Tu, Doamne? Vei tăcea(T) Tu oare şi ne vei întrista nespus de mult?”