Isaia 14

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

14 Căci^(A) Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi^(B) pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii^(C) se vor alipi de ei şi se vor uni cu casa lui Iacov. ² Popoarele îi vor lua şi-i^(D) vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni^(E) în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Vor ţine astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei şi vor stăpâni peste asupritorii lor. ³ Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frământările tale şi după aspra robie care a fost pusă peste tine, ⁴ atunci vei cânta^(F) cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului şi vei zice:

„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea^(G) a încetat, ⁵ Domnul a frânt toiagul^(H) celor răi, nuiaua stăpânitorilor. ⁶ Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruţare. ⁷ Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. ⁸ Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban^(I) se bucură de căderea ta şi zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ ⁹ Locuinţa morţilor^(J) se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor. ¹⁰ Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: ‘Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!’ ¹¹ Strălucirea ta s-a pogorât şi ea în Locuinţa morţilor, cu sunetul alăutelor tale; aşternut de viermi vei avea şi viermii te vor acoperi. ¹² Cum^(K) ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! ¹³ Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui^(L) în cer, îmi voi ridica^(M) scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; ¹⁴ mă voi sui pe^(N) vârful norilor, voi^(O) fi ca Cel Preaînalt.’ ¹⁵ Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor^(P), în adâncimile mormântului! ¹⁶ Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare-aminte şi zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile, ¹⁷ care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?’ ¹⁸ Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. ¹⁹ Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. ²⁰ Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul^(Q) celor răi. ²¹ Pregătiţi măcelărirea fiilor din^(R) pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul şi să umple lumea cu cetăţi!” ²² „Eu mă voi ridica împotriva lor – zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele^(S) şi urma^(T) Babilonului, pe fiu^(U) şi nepot”, zice Domnul. ²³ „Voi^(V) face din el un culcuş de arici şi o mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul oştirilor.

Împotriva Asiriei

²⁴ Domnul oştirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. ²⁵ Voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei. Astfel, jugul^(W) lui se va lua de pe ei şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.” ²⁶ Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. ²⁷ Domnul oştirilor a luat această hotărâre^(X). Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?

Împotriva filistenilor

²⁸ În anul morţii împăratului^(Y) Ahaz, a fost rostită această prorocie: ²⁹ „Nu te bucura, ţara filistenilor, că^(Z) s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic şi^(AA) rodul lui va fi un balaur zburător. ³⁰ Atunci, cei mai săraci vor putea paşte şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi, dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame şi ce va mai rămâne din tine va fi omorât. ³¹ Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte şi şirurile vrăjmaşului sunt strânse.” ³² „Şi ce va răspunde trimişilor poporului?” – „Că Domnul^(AB) a întemeiat Sionul şi că cei nenorociţi^(AC) din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.”