Iona 1

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona^(A), fiul lui Amitai, astfel: ² „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare^(B), şi strigă împotriva ei. Căci răutatea^(C) ei s-a suit până la Mine!” ³ Şi Iona s-a sculat^(D) să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a pogorât la Iafo^(E) şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe^(F) de Faţa Domnului. ⁴ Dar Domnul^(G) a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme. ⁵ Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat^(H) în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a pogorât în fundul^(I) corabiei, s-a culcat şi a adormit dus. ⁶ Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă^(J) pe Dumnezeul tău! Poate că^(K) Dumnezeu va voi să se gândească la noi, şi nu vom pieri!” ⁷ Şi au zis unul către altul: „Veniţi să tragem la sorţ^(L), ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona. ⁸ Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne^(M) din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai şi de unde vii? Care îţi este ţara şi din ce popor eşti?” ⁹ El le-a răspuns: „Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care^(N) a făcut marea şi uscatul!” ¹⁰ Oamenii aceia au avut o mare teamă şi i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia ştiau că fugea de Faţa Domnului, pentru că le spusese el. ¹¹ Ei i-au zis: „Ce să-ţi facem ca să se potolească marea faţă de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. ¹² El le-a răspuns: „Luaţi-mă^(O) şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!” ¹³ Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau^(P), pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. ¹⁴ Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia şi nu ne împovăra^(Q) cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci^(R) ce vrei!” ¹⁵ Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării^(S) s-a potolit. ¹⁶ Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică^(T) de Domnul şi au adus Domnului o jertfă şi I-au făcut juruinţe. ¹⁷ Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona şi^(U) Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.