Ieremia 3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

3 „El zice: ‘Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce^(A) bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara^(B) aceea spurcată? Şi tu ai curvit^(C) cu mulţi ibovnici, şi să^(D) te întorci iarăşi la Mine?’ zice Domnul. ² ‘Ridică-ţi ochii spre înălţimi^(E) şi priveşte. Unde n-ai curvit? Te ţineai^(F) la drumuri, ca arabul în pustie, şi ai spurcat^(G) ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta! ³ Măcar că ploile au fost oprite^(H) şi ploaia de primăvară a lipsit, totuşi tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă^(I) şi n-ai vrut să ai ruşine! ⁴ Acum – nu-i aşa? – strigi la Mine: «Tată! Tu ai fost^(J) Prietenul tinereţii^(K) mele!» ⁵ Îşi va ţine El mânia^(L) pe vecie? O va păstra El totdeauna? Iată, aşa ai vorbit, şi totuşi ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!’

Îndemnuri la pocăinţă

⁶ Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: ‘Ai văzut ce a făcut necredincioasa^(M) Israel? S-a dus^(N) pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi a curvit acolo. ⁷ Eu ziceam că, după ce a făcut^(O) toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora^(P) ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. ⁸ Şi, cu toate că a^(Q) văzut că M-am despărţit^(R) de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soră-sa, vicleana^(S) Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. ⁹ Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat^(T) ţara, a preacurvit cu piatra^(U) şi lemnul. ¹⁰ Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima^(V) ei, ci cu prefăcătorie’, zice Domnul. ¹¹ Domnul mi-a zis: ‘Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana^(W) Iuda. ¹² Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte^(X) şi zi: «Întoarce-te, necredincioasa Israel», zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt^(Y) milostiv, zice Domnul şi nu ţin mânie pe vecie. ¹³ Recunoaşte-ţi^(Z) numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat^(AA) încoace şi încolo la dumnezei străini^(AB), sub orice copac^(AC) verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. ¹⁴ Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul, căci^(AD) Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul^(AE) dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce înapoi, în Sion. ¹⁵ Vă voi da păstori^(AF) după inima Mea şi vă vor paşte^(AG) cu pricepere şi cu înţelepciune. ¹⁶ Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului şi nu-i va mai veni nimănui^(AH) în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul. ¹⁷ În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în^(AI) Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. ¹⁸ În zilele acelea, casa^(AJ) lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte^(AK) în ţara^(AL) pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri. ¹⁹ Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută^(AM), o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor?» Mă gândeam că Mă vei chema: «Tată^(AN)!» şi nu te vei mai abate de la Mine. ²⁰ Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi^(AO) voi, casa lui Israel, zice Domnul! ²¹ Un vuiet se aude pe înălţimi^(AP): sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. ²² Întoarceţi-vă^(AQ), copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta^(AR) abaterile’. ‘Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru. ²³ În adevăr^(AS), zadarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în^(AT) Domnul, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel. ²⁴ Idolii, dimpotrivă^(AU), au mâncat rodul muncii părinţilor noştri din tinereţea noastră: oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor. ²⁵ Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit^(AV) împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat^(AW) glasul Domnului, Dumnezeului nostru.’