Faptele Apostolilor 12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Petru izbăvit din temniţă

12 Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască, ² şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele^(A) lui Ioan. ³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. (Erau zilele^(B) Praznicului Azimilor.) ⁴ După ce l-a prins^(C) şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului. ⁵ Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. ⁶ În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri, şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. ⁷ Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul^(D) a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. ⁸ Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintele”. Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine”. ⁹ Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără^(E) să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are^(F) o vedenie. ¹⁰ După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea^(G) li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. ¹¹ Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a^(H) trimis pe îngerul Său şi m-a^(I) scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu”. ¹² După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a^(J) îndreptat spre casa Mariei, mama lui^(K) Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau^(L). ¹³ A bătut la uşa care dădea în pridvor, şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. ¹⁴ A cunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii. ¹⁵ „Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este^(M) îngerul lui”. ¹⁶ Petru însă bătea mereu. Au deschis şi au rămas încremeniţi când l-au văzut. ¹⁷ Petru le-a făcut^(N) semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor”. Apoi a ieşit şi s-a dus într-alt loc. ¹⁸ Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru. ¹⁹ Irod, după ce l-a căutat în toate părţile şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori şi a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a pogorât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

Moartea lui Irod

²⁰ Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara^(O) lor se hrănea din ţara împăratului. ²¹ Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea. ²² Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” ²³ Îndată l-a^(P) lovit un înger al Domnului, pentru că nu^(Q) dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi. ²⁴ Însă Cuvântul^(R) lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea. ²⁵ Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând^(S) cu ei pe Ioan^(T), zis şi Marcu.