Ierusalimul, ameninţat de către Sanherib

32 După aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib[a], împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda şi şi-a aşezat tabăra în direcţia cetăţilor întărite, gândindu-se să le cucerească pentru sine. Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit şi că vrea să lupte împotriva Ierusalimului, s-a sfătuit cu conducătorii şi cu războinicii săi ca să astupe izvoarele din afara cetăţii, iar aceştia l-au susţinut. S-a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele şi uedul[b] care curgea prin mijlocul ţinutului, căci îşi ziceau: „De ce să vină împăraţii[c] Asiriei şi să găsească apă din belşug?“ Ezechia s-a îmbărbătat şi a refăcut tot zidul spart, înălţându-l până la turnuri. El a mai înălţat încă un zid în afară, a întărit Milo[d] din Cetatea lui David şi a făcut o mulţime de arme şi de scuturi. El a numit căpetenii de război peste popor, i-a adunat în piaţeta dinaintea porţii cetăţii şi i-a încurajat astfel:

„Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza împăratului Asiriei şi a întregii mulţimi care este cu el, căci mai mulţi sunt cu noi decât cu el! Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute şi să poarte bătăliile noastre!“

Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.

După o vreme, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachişului împreună cu toate forţele sale, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, şi la întregul popor al lui Iuda aflat la Ierusalim, ca să le spună:

10 „Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei:

«În ce vă încredeţi voi de rămâneţi sub asediu în Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin înfometare şi însetare, când vă spune: ‘Domnul, Dumnezeul nostru, ne va izbăvi din mâna împăratului Asiriei!’? 12 Oare nu Ezechia I-a îndepărtat înălţimile şi altarele, poruncind lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi numai înaintea unui singur altar şi doar pe el să aduceţi tămâie!’?

13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor celorlalte ţări? Au putut oare zeii neamurilor pământului să-şi izbăvească ţările din mâna mea? 14 Care dintre toţi zeii acestor neamuri, care au fost nimicite de părinţii mei, au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă izbăvească din mâna mea? 15 De aceea să nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească! Nu-l lăsaţi să vă înşele astfel! Nu vă încredeţi în El, căci nici unul din zeii vreunui neam sau ai vreunui regat nu au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea şi din mâna părinţilor mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă izbăvească din mâna mea!»“

16 Slujitorii săi au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Ezechia, slujitorul Său. 17 Sanherib mai scrisese şi scrisori ca să-L jignească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, în care spunea despre El astfel: „Aşa cum zeii neamurilor pământului nu şi-au izbăvit popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu-Şi va izbăvi poporul din mâna mea!“ 18 Solii au proclamat aceasta, cu glas tare şi în limba iudaică[e], poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să-i înfricoşeze, să-i înspăimânte şi să poată captura astfel cetatea. 19 Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre zeii popoarelor pământului, care sunt făcuţi de mâini omeneşti. 20 Dar regele Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat cu privire la aceasta şi au strigat către ceruri.

21 Domnul a trimis un înger care a spulberat orice războinic viteaz, orice conducător şi orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s-a întors ruşinat în ţara lui. Când a intrat în templul zeului său, unii dintre fiii săi l-au înjunghiat acolo cu sabia. 22 Aşa a izbăvit Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor duşmanilor lor. El i-a protejat[f] din toate părţile. 23 Mulţi au venit la Ierusalim cu daruri pentru Domnul şi cu cadouri pentru Ezechia, regele lui Iuda, care, de atunci, a fost înălţat în ochii tuturor neamurilor.

Succesul şi mândria lui Ezechia

24 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. El s-a rugat Domnului Care i-a vorbit şi i-a dat un semn. 25 Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s-a îngâmfat inima, astfel că mânia Domnului a fost peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. 26 Ezechia s-a smerit de îngâmfarea sa, împreună cu locuitorii Ierusalimului, astfel încât mânia Domnului nu a venit peste ei în vremea lui Ezechia. 27 Ezechia a avut foarte multă bogăţie şi glorie. El şi-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru mirodenii, pentru scuturi şi pentru tot felul de vase scumpe. 28 A construit hambare pentru recolta de cereale, pentru must şi pentru ulei, precum şi grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. 29 El şi-a zidit cetăţi şi a avut numeroase turme şi cirezi, căci Dumnezeu i-a dat foarte multe avuţii. 30 Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului şi i-a îndreptat cursul în jos spre partea de apus a Cetăţii lui David. Ezechia a reuşit în tot ce a făcut. 31 Apoi, când trimişii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care se făcuse în ţară, Dumnezeu l-a părăsit, ca să-l încerce şi să cunoască tot ce era în inima lui.

32 Celelalte fapte ale lui Ezechia, precum şi dovezile sale de credincioşie sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia“, fiul lui Amoţ, şi în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. 33 Ezechia s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în locul cel mai înalt al mormântului urmaşilor lui David. La moartea sa, toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat multă cinste. Şi în locul lui a domnit fiul său Manase.

Footnotes

  1. 2 Cronici 32:1 Împărat al Asiriei (705-681 î.Cr.)
  2. 2 Cronici 32:4 Vezi nota de la 15:16
  3. 2 Cronici 32:4 TM; LXX, Siriacă: împăratul
  4. 2 Cronici 32:5 Milo înseamnă Plin şi se referă, probabil, la un sistem de terase artificiale umplute cu stânci şi susţinute de ziduri
  5. 2 Cronici 32:18 Sau: ebraică
  6. 2 Cronici 32:22 TM; LXX, VUL: le-a dat linişte