Add parallel Print Page Options

Ahab şi Iosafat împotriva sirienilor

18 Iosafat a avut(A) bogăţii şi slavă din belşug şi s-a încuscrit(B) cu Ahab. După câţiva(C) ani, s-a pogorât la Ahab, în Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi şi l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad. Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot, în Galaad?” Iosafat i-a răspuns: „Eu ca tine şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.” Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă(D) acum, te rog, Cuvântul Domnului.” Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de patru sute, şi le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mâinile împăratului.” Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un proroc al Domnului prin care să-L putem întreba?” Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte niciodată decât rău – este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească aşa împăratul!” Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător şi i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla.” Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor. 10 Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cu aceste coarne vei bate pe sirieni până îi vei nimici’.” 11 Şi toţi prorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot, în Galaad, căci vei avea izbândă şi Domnul o va da în mâinile împăratului.” 12 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată, prorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca şi cuvântul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!” 13 Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti(E) ce va spune Dumnezeul meu.” 14 Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiţi-vă! Căci veţi avea izbândă şi vor fi daţi în mâinile voastre.” 15 Şi împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” 16 Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor, şi Domnul a zis: ‘Oamenii aceştia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!’ ” 17 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu? El nu-mi proroceşte nimic bun, nu-mi proroceşte decât rău.” 18 Şi Mica a zis: „Ascultaţi dar Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie şi toată oastea cerurilor stând la dreapta şi la stânga Lui. 19 Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot, în Galaad, şi să piară acolo?’ Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 20 Şi un duh(F) a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ 21 ‘Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi şi vei izbuti; ieşi şi fă aşa.’ 22 Şi acum, iată că Domnul a pus(G) un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.” 23 Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica(H) peste obraz şi a zis: „Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” 24 Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” 25 Împăratul lui Israel a zis: „Luaţi pe Mica şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului. 26 Şi spuneţi: ‘Aşa vorbeşte împăratul: «Băgaţi(I) pe omul acesta în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace»’.” 27 Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziţi!”

Moartea lui Ahab

28 Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot, în Galaad. 29 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-au dus la luptă. 30 Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai-marilor peste carele lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” 31 Când au zărit mai-marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. 32 Mai-marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 33 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit.” 34 Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa sirienilor, până seara şi a murit pe la apusul soarelui.